//
home

Ultimul articol

Guguţă – personajul literar creat de Spiridon Vangheli


Astăzi, 14 iunie, scriitorul îndrăgit de noi toți, Spiridon Vangheli, împlinește 88 ani! La mulți ani mestre al cuvântului!
Spiridon Vangheli este distins cu Medalia de Aur pentru Creativitate”… „autor celebru de cărți pentru copii, recunoscut și tradus în toată lumea. A creat personaje de poveste, fiind supranmit părintele lor spiritual. Vă propunem spre re-lectură acest text despre renumitul GUGUȚĂ

Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi”

    Pentru prima oară un personaj literar a apărut pe o monedă naţională, comemorativă. Cine este acest Guguţă? Regretatul scriitor, clasicul nostru contemporan Grigore Vieru scria în una din aprecierile sale referitor la acest nume … Obţinem, aşa dar, prin Guguţă cea mai strălucită izbândă a scrisului nostru modern pentru copii. Guguţă e un Făt-Frumos al nostru. Ciuboţel, Grăia-Singur, Titirică… sunt ca şi Guguţă, expresia copilăriei adevărate, nefalsificate literar, purtătoare a frumosului şi a libertăţii interioare… Iată de ce opera acestui mare scriitor pentru copii va fi mereu şi cu acelaşi nestins interes citită şi de copii, şi de omul matur. Se pare că aici nu mai este nimic de adăugat, căci în forma simplă şi frumoasă, cum doar el o putea face, Gr. Vieru a spus tot despre faimosul Guguţă. Atâta doar, că acelaşi Grigore Vieru spunea despre inventatorul personajului în cauză, scriitorul Spiridon Vangheli… O altă minunată calitate…

Vezi articolul original 403 cuvinte mai mult

  • Compozitor, dirijor, pedagog și critic muzical rus. 180 de ani de la naștere (7 mai 1840- 6 noiembrie 1893) Piotr Ilici Ceaikovski este considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii, un reprezentant proeminent al romantismului muzical, și cel mai semnificativ compozitor rus al secolului XIX. Moștenirea lui este reprezentată prin cele mai diverse genuri: simfonii, opere, cantate, compoziții corale, muzică de cameră, piese pentru pian, suite etc. Opera compozitorului rămâne a fi o contribuție extrem de valoroasă în cultura universală. În acest context, se înscrie muzică pentru teatru liric și balet. Pe parcursul vieții a scris zece opere, dintre care cele mai montate sunt Evgheni Oneghin și Dama de pică, ambele în baza creației omonime a poetului rus A. S. Pușkin; trei balete, la fel cunoscute și montate în lumea întreagă. Era mereu în căutarea unor lucrări dramatice pe care să le simtă și să le trăiască ca pe ale sale proprii. Astfel de drame găsește în creația lui Pușkin, pe care decide să le valorifice. Compozitorul conștientiza dificultatea în crearea unei opere în baza romanului pușkinist, care era departe de genul scenic, dar el era îndrăgostit de chipul Tatianei, fascinat de poemul lui Pușkin și dorea să redea prin muzică trăirile personajelor. Opera Evghenii Oneghin o finisează în 1878 și de acum peste un an este montată pe scena Teatrului Mic din Moscova. Publicul a rămas fascinat de această interpretare a operei, nemaivorbind de expresivitatea muzicii. Prima montare a operei în străinătate a fost în 1888 la Praga, unde a dirijat însuși compozitorul. Nici cineaștii n-au trecut indiferenți pe lângă operele compozitorului, așa regizorul Roman Tihomirov, cunoscut ca regizor de filme-muzicale, montează filmul-operă Evgheni Oneghin (1959, studioul Lenfilm), unde partiturile vocale sunt interpretate de vedetele Teatrului Bolșoi: Galina Visnevskaia, Larisa Avdeeva și Evgheni Kibkalo; și filmul-operă Dama de pică (1960) cu Oleg Strijenov în rolul lui Gherman (partitura vocală Zurab Andjaparidze). Chișinău. Opera moldovenească. Operele lui P.I. Ceaikovski au fost montate și pe scena teatrului liric din Chișinău. Despre aceste memorabile montări găsim informații în monografiile lui Aurelian Dănilă dedicate Operei naționale. Pe întreg traiectul istoriei teatrului liric moldovenesc au fost montate opere semnate de compozitorul rus, începând din primii ani de existență a Studioului de Operă: „Printre realizările memorabile ale Studioului de Operă și de majoră importanță pentru dezvoltarea genului liric, se numără montarea în decembrie 1946 a spectacolului Evghenii Oneghin. Genială creație a lui P. I. Ceaikovski, deși zămislită pentru tinerii interpreți ai Conservatorului moscovit, s-a dovedit a fi mai apoi una din cele mai preferate creații ale multor teatre din lume, rolurile centrale fiind curios tălmăcite de artiști consacrați. (...) În 1947 Studioul de Operă a Conservatoriului este încadrat în Teatru muzical-dramatic, în urma căruia se naște Teatrul de Operă și Dramă cu trupe și orchestre aparte. La 15 decembrie 1956, chișinăuienii au aplaudat evoluările artiștilor în una din cele mai serioase lucrări din clasica rusă – Evghenii Oneghin de Ceaikovski. Incontestabil, această premieră a însemnat un mare eveniment artistic, întregul colectiv de creație, anunțând parcă la modul cel mai serios că existenta unui teatru liric de sine stătător e posibilă și chiar inevitabilă. Dirijorul M. Șepper, regizorul G. Ghelovani (invitat din Tbilisi), scenograful B. Piscun, maeștrii de cor G. Strezev și B. Piker, maestru de balet A. Proțenko, dar și regizorul-șef aș teatrului Victor Gherlac au depus o muncă enormă la realizarea acestui spectacol. (...) Era primul spectacol în urma căruia s-au pus probleme serioase, la nivel profesionist. (...) Muzicologul N. Ilie scrie în ziarul Moldova socialistă: „Rezultatele arătate la premiera operei Evghenii Oneghin, ne încredințează, că teatrul pășește pe un drum drept, are cadre, perspectivă artistică și-i în stare să-și îndeplinească menirea de a duce în masele largi ale oamenilor muncii din republică forma cea mai înaltă a artei muzicale – opera” (Moldova Socialistă, 19 decembrie 1956). La 10 februarie 1973 are loc noua premieră a operei Evgheni Oneghin în montarea absolvenților conservatoriului din Leningrad E. Constantinova și D. Goia (primul dirijor național), care a fost supranumit spectacolul debutanților. Debutanți erau și unii interpreți ai rolurilor principale, alții erau la al doilea sau al treilea său rol. Anume după acest spectacol, a început să se vorbească și despre Mihail Muntean (în rolul lui Lenski), absolvent al Institutului de arte G. Musicescu. La începutul anului 1985, Opera moldovenească mai reia acest spectacol de altădată Evgheni Oneghin, pentru a-l propune publicului în condițiile noii clădiri a Teatrului, dar și într-o viziune nouă, modernizată, am spune, deși principalii autori ai montării rămân aceiași: dirijorul Dumitru Goia și regizorul E. Constantinova. Li se adaogă scenografii V. Ocunev, I. Press, maestru de cor A. Movilă și coregraful A. Karpuhin. A fost o distribuție reușită. S-au produs atât interpreți cunoscuți, cât și tineri. Nervul spectacolului a fost însă Maria Bieșu. În jurul ei s-au concentrat toți artiștii, marea cântăreață povățuindu-i-i și prin propriu exemplu, obligând colegii să muncească cu toată dăruirea de sine în numele profesionalismului, al respectului față de spectator. Rolul Tatianei și de data aceasta i-a adus lauri binemeritați. Doar că acum publicul  i-a admirat nu numai excepționala voce, dar a rămas copleșit și în urma unui deosebit joc actoricesc”. O altă operă a lui P.I. Ceaikovski în baza creației pușkiniste este Dama de pică (1890). O scrie, aflându-se la Florența, din inițiativa și la propunerea lui Ivan Vsevolojski, directorul Teatrului Mariinski, unde a și fost montată în același an. Și această operă s-a bucurat de popularitate și foarte repede a intrat în repertoriul teatrelor din Europa și America. Evident că și opera Dama de pică va fi montată de colectivul teatrului moldovenesc. Prima adresare la această creație a compozitorului va fi în 1965, când de acum se crease un colectiv puternic. „Cu soliștii de la acea vreme puteai îndrăzni să te apropii de orice creație a genului. Iată de ce opera Dama de pică de P. I. Ceaikovski era așteptată de critici cu mare interes și nerăbdare. În primul rând, Maria Bieșu: o Liză, pe care cine știe când o fi auzit-o cu vreo ocazie chișinăuienii ultima oară. Extraordinar de fină, emotivă era Liza-Bieșu. Și era doar un început de carieră. De grandioasă carieră. Peste aproape două decenii, în 1983 opera Dama de pică de P. I. Ceaikovski este reluată într-o nouă viziune regizorală. „Muzica o tălmăcise A. Samoilă, care era de părerea că în afară de excepționala Maria Bieșu, au fot bune Ludmila Aga (Liza) Vera Suricova și Irina Mișura (Polina). Va rămâne printre cele mai reușite roluri din istoria operei noastre și Contesa Tamarei Alioșina. Dintre interpreții rolurilor masculine, maestru l-a menționat pe Mihail Muntean și V. Mastițki (Gherman), B. Raicov, V. Dragoș, B. Materinco ș.a. Spectacolul a fost montat de Eugen Platon, scenografia îi aparține lui V. Ocunev, în coregrafia lui M. Gaziev”. Stagiunea a XVIII teatrul a început-o cu opera Vrăjitoarea de P.I. Ceaikovski, una din cele mai rar înscenate creații ale compozitorului. Această operă a fost inspirată din drama lui Ippolin Spajinski, cu un conflict tensionat și personaje contradictorii. Compozitorul a văzut o ocazie bună de-a crea o tragedie muzicală. Deși critica i-a reproșat lui Spajinski că a supraîncărcat libretul cu acțiuni externe, muzica lui Ceaikovski a găsit modalități de a întruchipa toate elementele subiectului din Vrăjitoare, care a plasat-o printre cele mai bune creații ale compozitorului. „Pe scara de valori, această realizare a regizorului Eugen Platon, dirijorului A. Mocealov, maestrului de cor G. Strezev și scenografului I. Sevastianov (invitat din Leningrad) ar putea fi apreciată ca „satisfăcătoare”, dacă mai avem în vedere că puțini au curajul să se apuce de Vrăjitoare. Presa timpului spunea că spectacolul în cauză a rezistat în repertoriu, în special, datorită soliștilor, găsind uneori cuvinte elogioase pentru orchestră și cor. Remarcând succesul Lidiei Oprea în rolul titular, care s-a impus „prin vocea sa frumoasă și expresivă”, trecând în revistă măiestria T. Alioșina (Principesa), a lui F. Cuzminov (Cneazul) și G. Motinov (Bătrânul cneaz), menționându-l și pe M. Munteanu (Fiul cneazului), cronicarii analizau tot mai profund evaluarea în rolul Nastasiei a primadonei Maria Bieșu, pentru care a fost montată lucrarea. De menționat, că în vara anului 1974, în timpul turneului la Moscova (în Palatul Congreselor din Kremlin) și Leningrad, alături de alte nouă spectacole de operă, Vrăjitoarea a trezit un viu interes – nu numai pentru că opera nu văzuse lumina rampei scenelor acestor orașe de mai mulți ani, dar și pentru buna interpretare a ansamblului de soliști din Moldova”. În roluri ale operelor pe muzica lui P.I. Ceaikovskii „Vrăjitoarea”, „Dama de pică”, „Evghenii Oneghin” pe scena Teatrului Național de Operă și Balet: primadona Maria Bieșu; interpretul Mihail Mntean, actorul și interprerul Eugeniu Ureche, interpreta Lidia Olprea ș.a. Dar cele mai montate în lume sunt balete lui P. I. Ceaikovski: Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită și Spărgătorul de nuci, care s-au regăsit și în repertoriul Teatrul de Operă și Balet din Chișinău pe parcursul anilor... Lacul lebedelor (1876) este primul balet scris de P. I. Ceaikovschi și unul dintre cele mai cunoscute, fiind pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, în coreografia lui Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă. Această lucrare nu s-a bucurat de succes, publicul n-a acceptat stilul „simfonic” al muzicii pentru balet. Dar în 1895, o nouă montare în viziunea coregrafică a lui Marius Petipa și Lev Ivanov la Teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg a cucerit publicul. În străinătate pentru prima dată baletul a fost montat la New York în 1911, după care au urmat nenumărate montări în teatrele lumii. Respectiv și publicul autohton, a reușit pe parcursul anilor să se bucure de câteva variante a baletului Lacul lebedelor de Ceaikovski. Prima montare a fost făcută în anul 1958 de Victor Boicenco (Leningrad), scenografie Piotr Zlocevski (pictor-scenograf la Teatrul de Operă și Balet din Odessa). O nouă versiune a baletului a avut premiera la 25 noiembrie 1961 în viziunea coregrafului E. Dorofeev și a scenografiei Boris Piskun (scenograf la teatru moldovenesc anii 1957-1967), în 1968 același balet este montat de către S. Koreni în scenografia lui Lev Solodovnikov (Moscova) și ultima variantă a fost prezentată la 30 mai 1982, coregrafia Konstantin Sergheev (Leningrad) și scenografia M. Șeșleanikov. În 1960 este montat baletul într-un singur act după poemul simfonic al lui P. I. Ceaikovski Francesca da Rimine pe un libret de Semion Drecin și Gheorghi Ghelovani, scenografia Konstantin Lodzeiski în care rolurile principale le dansau Piotr Leonardi (Paolo) și Eleonora Godova (Francesca). În 1889 P. Ceaikovski compune al doilea balet Frumoasa din pădurea adormită, un balet-feerie în trei acte cu prolog și libret de I. Vsevolojski și Marius Petipa, inspirat din povestea lui Charles Perrault. Premiera spectacolului are loc la Teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg, în 1890. Baletul Frumoasa din pădurea adormită este montat de trupa de balet moldovenească în 1965, coregraf S. Tulubieva, scenograf P. Zlocevski, în care rolurile principale le interpretează Piotr Leonardi (Dezire) și Galina Melientieva (Aurora). Baletul va fi preluat în repertoriul Teatrului de Operă și Balet din Chișinău în 1989, de maestru de balet Tatiana Legat (Leningrad) în coregrafia lui Marius Petipa și K. Sergheev, scenografia V. Okunev, Irina Press. După muzica lui P. Ceaikovski este pus în scenă baletul Serenada (1989), montată de maestru de balet M. Alexidze în scenografia lui Veaceslav Okunev. Spărgătorul de nuci este al treilea balet scris de compozitor în 1892 după basmul scriitorului german E.T.A. Hoffmann și face parte din ultimele sale creații. În același an, acest balet în două acte, în coregrafia lui Marius Petipa este montat pe scena Teatrului Mariinski. Cât ar fi de paradoxal, dar această lucrare în timpul vieții compozitorului nu s-a bucurat de succes. Însuși Ceaikovski o considera compoziție nereușită. Peste decenii, această poveste feerică de Revelion devine una dintre cele mai populare, în special, jucată în ajunul Anului Nou. Despre baletul Spărgătorul de nuci critica scria că: „un balet din lumea veche a devenit o tradiție de Crăciun în lumea nouă”. Din 1960 grație muzicii lui Ceaikovski el va căpăta o nouă viață. Așa, premiera baletului Spărgătorul de nuci în republică are loc la 31 decembrie 1977, coregrafia Oleg Melnic în scenografia L. Kaușanski și N. Gușu. O nouă versiune va surprinde spectatorul autohton în 1998, prin coregrafia și regia lui Iuri Grigorovici (coregraf la Teatrul Bolșoi din Moscova), scenografia Simion Virsaladze (Tbilisi, de la Bolșoi). În secolul XX, partiturile din balet au devenit cele mai cunoscute și utilizate în film și TV, precum ar fi dansul rus sau Valsul Florilor. Astfel, în lungmetrajul său muzical Fantezia (1940), Walt Disney își propune să vizualizeze muzica clasică. Printre fragmentele animate în film va fi și secvența din baletul Spărgătorul de nuci, care va fi de data aceasta departe de subiectul hoffmannian. Regizorul american vede în muzica compozitorului rus alte imagini. Prin intermediul imaginilor animate spectatorul este transferat într-o pădure de poveste unde spiridușii zboară, florile dansează sub Valsul florilor, chiar și populația din ocean înoată sincron sub ritmurile muzicii. Și toate aceste imagini feerice se nasc din muzica lui P. I. Ceaikovski... Același Walt Disney creează lungmetrajul muzical de animație Frumoasa adormită (Sleeping Beauty, 1959) pe motivele baletului omonim al lui P. Ceaikovski, cu utilizarea muzicii acestuia. În acest film Disney a decis să-și realizeze visul său: dansul în nori a prințului și prințesei, considerând că „dragostea este vis, și acesta trebuie să existe în film”. Filmul a câștigat Premiul Oscar pentru muzică. Peste două decenii și ceva, Richard Rich, unul din foștii regizori ai Studioului Disney va crea o fantezie muzicală de animație The Swan Princess (1994) bazat pe baletul Lacul lebedelor al lui Ceaikovski. Filmul va avea șapte sequel-uri și se va bucura de popularitatea tinerilor spectatori. Atât povestea lui Hoffmann, cât și baletul pe muzica lui P.I. Ceaikovski va inspira regizorii filmelor de animație. Cea mai dramatică lucrare animată din perioada sovietică este considerat filmului Spărgătorul de nici (1973) în regia lui Boris Stepanțev. La ecranizarea baletului regizorul a utilizat filmări combinate și efecte tehnice care n-au mai fost repetate în animația sovietică. Pelicula a fost apreciată cu Premiul I la Festivalul Internațional de film pentru copii și tineret din Gijon, Spania. Dar nu numai aceste balete renumite devin motive de inspirație pentru regizori, ci și alte opusuri. Astfel, părintele animației ruse și sovietice Ivan Ivanov-Vano, consideră rolul muzicii în film unul determinativ, încât în Povestea de iarnă (1945), Moș Gerilă organizează sărbătoarea în jurul bradului sub muzica lui P. I. Ceaikovski. În piesele pentru pian Anotimpurile va descoperi motive pentru crearea unui film omonim, bazat pe tradițiile și arta populară rusă. Din albumul compozitorului va prelua lucrările Toamna și Trioka, încercând să le găsească echivalente vizuale. Pelicula Anotimpurile (1969), creată împreună cu Iuri Norștein, este una dintre cele mai semnificative în creația regizorului, anume prin modalitatea de folosire a muzicii în film... https://www.youtube.com/watch?v=t1vNrzM6EK4 Regizoarea rusă Inesa Kovaliskaia se specializează pe filmele muzicale, în special, se adresează la lucrări clasice, ale celor mai cunoscuți compozitori. Pentru seria de filme Album copilăresc (Detskii album, 1976) au fost selectate 13 piese muzicale din culegerea de compoziții pentru pian cu același titlu al lui P. I. Ceaikovski. E o modalitate de-a promova muzica serioasă în mediul copiilor. La creațiile muzicale ale lui P. I. Ceaikovski s-au adresat pe parcursul secolului XX mai mulți creatori de filme. Printre cei care n-au trecut indiferenți față de muzica marelui compozitor a fost și Ion Popescu-Gopo, regizor român, care în filmul său science-fiction Comedie fantastică (1975) introduce fragmente din muzica lui. În mod special, impresionează secvența, când tânărul, crescut între pereții unei nave spațiale, privind filme cu splendide peisaje ale Terrei, în acordurile Concertului pentru pian de Ceaikovski, începe să simtă un dor chinuitor printru pământul de care a fost rupt. Filmul care îi familiarizează pe tinerii amatori de muzică cu viața și opera compozitorului este pelicula din seria Poveștile bătrânului pian: Piotr Ilici Ceaikovski. Elegie (2011) autorul scenariului Irina Margolina, regia Barry Purves. https://www.youtube.com/watch?v=cqmbSjVhmBI Bibliografie Aurelian Dănilă. Opera Moldovy. Chișinău: Prut internațional, 2008. Aurelian Dănilă. Opera din Chișinău: privire retrospectivă. Chișinău: Prut internațional, 2005. Elfrida Coroliov, Nicolae Aga. Baletul moldovenesc. Actori, roluri, spectacole. Chișinău: Biblioteca științifică centrală, 2015. Text de Violeta Tipa, aranjare text Anastasia Moldovanu
  • Cărți din colecția Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” : 1.      Ciaicovschi-Mereșanu, Gleb. Memorii / Gleb Ciaicovschi-Mereșanu. – Chișinău : Epigraf, 2019. –  96 p. „Gleb Ciaicovschi-Mereșanu a început să scrie Memorii în ultimul an de viață. Din păcate, a ajuns doar până la anul deportării – 1949. Preluând o parte din arhiva profesorului, am găsit o agendă în care erau înșiruite, cu scris de mână tremurândă, fragmente din memorii. Pe prima pagină este indicat cuprinsul integral al lucrării. Sunt delimitate șase capitole. Fiecare capitol are un titlu și preconiza să fie anticipat de un citat în limba latină cu o traducere în română. Au fost scrise doar patru citate, pentru restul capitolelor, probabil, nu a reușit”, desprindem din prefața cărții semnată de Svetlana Badrajan, dr. în studiul artelor. Care sunt acestea, aflați răsfoind paginile acestui valoros volum de Memorii. Partea a doua a lucrării, în aspect cronologic, începe cu anul 1949, doar că șirul evenimentelor nu mai poartă semnătura lui Gleb Ciaicovschi-Mereșanu, ci sunt evenimente înregistrate din spusele soției, doamna Leocadia Ciaicovschi. Gleb Ciaicovschi-Mereșanu urma să scrie despre exilul său și a familiei sale în Siberia (1949-1956), despre activitatea sa în calitate de director artistic al Filarmonicii (1956-1968), cât și despre  activitatea sa la Conservator ca profesor (1968-1998). Din păcate, nu i-a ajuns Timp. Or, Timpul nu a mai avut răbdare… Volumul „Memorii” a fost îngrijit de dr. Svetlana Badrajan, prof. univ. inter.  de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova și-a adus contribuția la editarea acestei cărți. Сeaicovschi-Mereșanu, Gleb. Mihail Bârcă, compozitor și dirijor  / Gleb Ceaicovschi-Mereşanu. – Chișinău : Ştiinţa, 1995. – 124 p. „Mihail Bârcă este un adânc cunoscător al folclorului muzical basarabean, iar unele compoziții de ale d-sale sunt cântate astăzi de corurile din Praga Viena, Berlin, Paris”,  Petre Ștefănucă. Pezentul studiu vine să reflecte preocupările compozitorului și dirijorului Mihail Bârcă, eminent om de artă basarabean în domeniul interpretării și creației muzicale atât în Basarabia, la Chișinău, cât și în Oltenia, la Craiova, care rămân până astăzi insuficient cunoscute. Și pentru ca cititorul să poată urmări mai lesne calea de creație a ilustrului muzician, autorul și-a structurat lucrarea în două capitole. Cel dintâi include trei subcapitole intitulate sugestiv : Pe calea sublimului ; Preocupări folclorice ; Activitatea de dirijor. Captolul doi cuprinde : Creația muzcală ; Cântece pentru voci egale ; Lucrări corale ; Lucrări pentru voce și pian ; Cânturi religioase ; Colinde și cântece de stea.  În continuarea celor două capitole este expusă Lista creațiilor compozitorului Mihail Bârcă. Iar scrisorile compozitorului Mihail Bârcă adresate lui Gleb Ceaicovschi-Mereşanu  inserate în Anexa de la finalul monografiei, constituie o adevărată revelație. Reproducem un fragment : „Dragă Gleb, muzicologii din România m-au declarat clasic „fiind în viață”. Știu că în Pantheonul vostru muzical figurează Musicescu, Kiriac. De ce n-ași fi și eu cândva printre ei. Al Dumneavoasrtă M. Bârcă, Craiova, 27-IX-67”. Tot aici, găsim Lista spectacolelor Operei Basarabene, dirijate de Mihail Bârcă și un Index de nume. Ceaicovschi-Mereșanu, Gleb. Serghei Lunchevici / Gleb Ceaicovschi-Mereșanu. – Chișinău : Literatura artistică, 1982. – 94 p. Monografia reflectă momente esențiale din activitatea violonistului și dirijorului Serghei Lunchevici, Artist al Poporului. Este prezentată activitatea lui Serghei Lunchevici pe post de dirijor al faimoasei Orchestre de muzică populară „Fluieraș”, actor de cinema (jucând în câteva din filmele turnate la studiourile „Moldova Film” și „Telefilm-Chișinău”), în turneele, decadele și festivalurile la care a participat. Primul turneu al lui Serghei Lunchevici în străinătate a fost în Republică Democratică Germană, iunie-iulie 1958. La final sunt incluse câteva lucrări muzicale de Serghei Lunchevici printre care prelucrări de cântece și melodii populare, precum și lucrări proprii, urmate de Discografia violonistului și o Bibliografie. Ceaicovschi-Mereșanu, Gleb. Tamara Ceban / Gleb Ceaicovschi-Mereșanu. – Chișinău : Literatura artistică, 1982. – 96 p. Tamara Ceban este un nume important în domeniul muzical din Republica Moldova, nume care a devenit aproape un sinonim al cântecului moldovenesc. Viaţa, activitatea multilaterală, creaţia interpretativă a cântăreţei prezintă interes şi pentru faptul că a fost aproape în toate prima: prima absolventă a primului Conservator de Stat din Republică, prima participantă la Festivalul mondial al tineretului şi studenţilor, prima cântăreaţă din Moldova, căreia i s-a decernat titlul onorific de Artistă a Poporului ş.a. Conținutul acestei cărți este împărțit în două părți: Viața și Creația. În prima parte, Viața, sunt informații despre copilărie și studii. În ceea ce privește a doua parte – cântecele și impresiile. În această lucrare sunt prezentate o serie de fotografii din arhiva personală a artistei. Ceaicovschi-Mereșanu, Gleb. Cîntăreți celebri  : Din trecutul muzical al Moldovei / Gleb Ceaicovschi-Mereșanu. – Chișinău : Cartea Moldovenească, 1973. – 68 p. Arta vocală are un rol important în istoria culturii muzicale din Moldova. Lucrarea de față prezintă câteva portrete ale cântăreților de operă și de muzică de cameră din Moldova, care au obținut rezultate remarcabile atât pe plan național, cât și internațional. Este vorba de Elena Asachi, compozitoare, pianistă și chitaristă; tenorul Alexandru Antonovschii ; Valentina Cuza, artistă de operă ; Gavril Afanasiu, bariton ; Lidia Lipcovscaia, cântăreață de operă ; Eugenia Lucezarscaia, cântăreață de operă ; Nicolae Nagacevschi, tenor ; Maria Cebotari, cântăreață. Pentru fiecare interpret s-a plasat biografia și viața scenică a acestuia. Gleb Ciaicovschi-Mereșanu : (1919-1999) : Biobibliografie / Acad. de Muzică, Teatru și Arte Plastice ; resp. ed. : Svetlana Mihailiuc ; alcăt. : Vasilisa Nechiforeac, Svetlana Teodor, Irina Scorpan. – Chișinău : AMTAP, 2009. – 274 p. Apariţia acestei lucrării este prilejuită de două evenimente: 90 ani de la naştere şi 10 ani de la trecerea în nefiinţă a redutabilului folclorist, muzicolog, critic muzical, compozitor, pedagog, cercetător, publicist, organizator şi animator pasionat al vieţii culturale – Gleb Ciaicovschi-Mereşanu. Lucrarea de faţă vine să pună în circulaţie şi unele lucruri absolut inedite, încă necunoscute, pe care cititorul va avea plăcuta ocazie să le descopere pentru sine doar în paginile acestei lucrări. Este vorba de cântecele, textele muzicale culese de autor, inserate toate la compartimentul Gleb Ciaicovschi-Mereşanu – culegător de folclor, unde pentru prima dată această zestre muzicală a fost aşezată cronologic şi care constituie o adevărată comoară ce urmează a fi descoperită şi pusă în valoare. La elaborarea acestei biobibliografii alcătuirotii au căutat să atragă pe cei mai avizaţi oameni din arealul cultural de la noi, nume notorii, oameni care l-au cunoscut şi care au activat alături: compozitorul Constatin, Rusnac, Tudor Colac, parte dintre ei au fost şi discipoli ai profesorului. În prefaţa cărţii veţi găsi articole, omagii semnate de adevăraţi profesionişti, cum ar fi:  Svetlana Badrajan, dr. în studiul artelor, Angela Rojnoveanu, dr. în studiul artelor, Tudor Colac, dr. în etnologie. Cititorul interesat va avea posibilitatea rară, dacă nu chiar unică, să afle, satisfăcându-şi bucuria cunoaşterii, tot traseul vieţii parcurse de Gleb Ciaicovschi-Mereşanu, din tabelul cronologic, bine aşezat, şi competent comentat, pe care l-au propus alcătuitorii. Iar colajul fotografic afişat la sfârşitul cărţii ne poartă paşii prin biografia redutabilului folclorist. Mai nou, cartea se deschide cu un acrostih semnat de remarcabilul compozitor Constantin Rusnac, discipol, coleg dar şi un mare prieten de suflet al maestrului.  Ştiindu-l pe dinafară pe profesor, Constantin Rusnac a putut să cuprindă şi să acuprindă într-un singur acrostih tot ceea ce a însemnat Gleb Ciaicovschi-Mereşanu. Între rândurile înşiruite pe 3 pagini de carte se regăseşte viaţa unui om de la naştere până la Marea trecere. Acest acrostih, dar şi cel semnat de Maria Stoianov, interpreta de muzică populară, eleva  maestrului, membră a ansamblului folcloric Ţărăncuţa, conferă lucrării un spor considerabil de nobleţe, dar şi de autoritate.  Toate, însă adună între coperţi un efort uriaş de cunoaştere făcut de autori, pentru alcătuirea unei lucrări biobibliografice atent elaborată şi bogat documentată. O lucrare mult aşteptată, care se vrea pe masa fiecărui profesor şi student de la instituţiile de profil, dar şi a fiecărui om de cultură. Ia-o în mâini, deschide-o şi vei fi în posesiunea unui ghid muzical de nădejde. Elaborare : Tamara COTOMAN; adaptare și aranjare text Anastasia Moldovanu
  • Muzicolog, folclorist, pedagog şi regizor. Născut: 1 mai 1919, Mereşeni, Lăpuşna – m. 22 iunie 1999, Chişinău, înmormântat la Cimitirul Ortodox Central din Chişinău). Studii: Conservatorul Municipal din Chişinău (1939, 1940-1945). În 1955 absolvă Conservatorul Moldovenesc de Stat din Chişinău, specialitatea muzicologie, clasa profesorului L. Gurov. Laborant, apoi colaborator ştiinţific inferior la cabinetul de folclor al Conservatorului de Stat din Moldova (1945-1949); profesor la şcolile medii de muzică din Chişinău şi din Kemerovo (1946-1956); conducător artistic la Filarmonica de Stat din Moldova (1956-1967); redactor ştiinţific superior la Encicliopedia sovietică moldovenească (1967-1968); şef al catedrei de folclor la Institutul de Stat de Arte G. Musicescu din Chişinău (1968-1976); preşedinte al Comitetului de conducere al secţiei moldoveneşti a Fondului Muzical din U.R.S.S. (1973-1979); consultant în  domeniul folclorului şi şef al Secţiei de Folclor la Uniunea Compozitorilor din Moldova (1973-1984); preşedinte al Secţiei de Folclor din cadrul Uniunii Compozitorilor din Moldova;  conducător  artistic la Direcţia unită a Filarmonicii de Stat din Moldova şi a Palatului Octombrie (Palatul Naţional) (1976-1982); şef al Catedrei de folclor a Conservatorului de Stat G. Musicescu (1984-1988), iar din anul 1988 este conferenţiar. În calitate de regizor a pus în scenă concerte şi reprezentaţii festive la Chişinău şi în alte oraşe. E unul din iniţiatorii Festivalului muzical internaţional Mărţişor. Fondatorul ansamblului folcloric Ţărăncuţa (1986). A cules peste 2500  de cântece şi alte creaţii populare, pe care le-a valorificat parţial în cărţile: Doine, cântece, jocuri, Cântece populare moldoveneşti,  Cântece populare contemporane" ș.a. Este autorul a peste 200 de articole publicate în presa periodică și în publicaţiile de specialitate. Căutaţi şi veţi găsi semnătura Domniei sale pe copertele monografiilor  : Cântăreţi celebri (1973);  Tamara Ceban (1980); Serghei Lunchevici (1982); Literatura muzicală moldovenească (1982); Compozitori şi muzicologi din Moldova : Lexicon bibliografic (1992); Mihail Bârcă compozitor şi dirijor (1995); Învăţământul muzical în Moldova: de la origini la contemporanietate (1996); Învăţământul muzical din Moldova (de la origini pînă la sfîrşitul secolului XX) (2005). În cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate a fost prezentatorul permanent al ciclurilor Dirijori contemporani, Folclorul şi compozitorul, Enciclopedie folclorică. Este posesorul unor diplome de onoare oferite de Letonia (1966), Moldova (1967), Armenia (1976). Membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova (1968). Insigna de onoare (1960). Maestru Emerit al Artei din Moldova (1974). Artist al Poporului din Moldova (1989). Răsfoind colecția Bibilotecii de Arte „Tudor Arghezi”, zăbovind printre rafturile cu cărți frumos aranjate și cu multă grijă orânduite, am dat de un excepțional volum de Memorii ce poartă semnătura Gleb Ciaicovschi–Mereşanu și mă grăbesc să vă spun că am avut marele noroc și onoarea să-l cunosc personal pe redutabilul folclorist și pedagog.  S-a întâmplat cu ani în urmă, pe când activam la Uniunea Compozitorilor din Moldova, unde maestrul venea foarte des. Nu pleca fără să mă întrebe: „ce cântări se mai aud, pe la voi, prin sat?”. Și nu conta anotimpul de afară, fie vară, primăvară sau chiar toamnă, mă ruga să-i cânt, dar cu glas tare „Umblă maica după fiu”. E un colind vechi-străvechi pe care l-am învățat de la tatica meu Efim Cotoman, Dumnezeu să-l odihnească, și pe care-l mai colindăm încă și azi, cu toată familia. „Nicăieri, prin câte sate am fost, dar am cutreierat Moldova în lung și-n lat, – nicăieri nu am mai auzit această variantă de colind, atât de curată, absolut intactă, iar melodia are o notă aparte de tragism”.   Creaţia folclorică, muzicală şi poetică, este considerată drept un monument al spiritualităţii noastre. Ea nu trebuie distrusă şi deformată... Gleb Ciaicovschi–Mereşanu Și încă ceva. Ceva ce mi-a spus maestrul : „Într-o bună zi am să ajung şi la dumneata în sat. Trebuie să ajung. Acolo este înmormântat bunelul meu, preotul Timofei”. Nu ştiu dacă a apucat să mai ajungă la mormântul bunelului-preot. Ştiu, cu mare certitudine, că şi astăzi în curtea bisericii din satul meu de baştină, Ermoclia, Ştefan-Vodă, de un secol şi mai bine stă mormântul preotului Timofei. Executată în granit negru, piatra funerară are forma unui arbore viguros, dar detrunchiat, străjuit de o cruce impunătoare pe care stă încrustat „preotul Timofei Grigorievici Ciacovschi, decedat în ziua de 1 aprilie 1907”. Bine îngrijit şi la un loc mai de cinste, mormântul mai păstrează şi azi urmele trecutului. Este istoria satului. Tatica iși amintea, din cele povestite de bătrânii satului : „Marele preot Timofei, pentru că aşa îl numeau enoriașii, era de o frumuseţe uluitoare. Avea o voce gravă, cuceritoare. Când pornea slujba vocea lui răzbătea prin pereţii bisericii, se răspândea peste tot satul, adunând binecredincioşii în lăcaşul sfânt al Domnului. A fost cel mai înţelept şi mai cuminte preot pe care l-a avut vreo dată satul Ermoclia. Istoria i-a înveşnicit numele. Pe cât înaintăm în timp, pe atât ne întoarcem mai mult spre istoria noastră... Gleb Ciaicovschi–Mereşanu Și încă un epizod ce îmi stăruie în memorie, care de fapt, a fost și ultimul. În luna mai 1999 Biblioteca Naţională organiza o şedinţă a Salonului Muzical cu laitmotivul „Gleb Ciaicovschi-Mereşanu la 80 de ani”, cu participarea muzicologului. Era cea din urmă prezenţă fizică a Domniei Sale la asemenea activităţi. După care a urmat... MAREA TRECERE… A plecat la Domnul pe când se îngâna primăvara cu vara. Era ziua a 20-ea a lui Cireşar, anul 1999. Cercetând mai multe documente, nu știu de ce, ochiul s-a oprit asupra cifrei 9. Multe, mult prea multe, sunt cifrele de 9. Tocmai de cinci ori se repetă în cele două numere imprimate pe coperta cărţii: primul indicând anul naşterii  – 1919, celălalt- anul trecerii în nefiinţă – 1999. Ce o fi vrut să însemneze, aceste cifre de 9? Numerele, spune sfântul Martin, „sunt învelişul vizibil al fiinţelor. Dacă eficacitatea cuvântului este mare, cea a numărului o depăşeşte; dacă cuvântul este explicaţia semnului, numărul este rădăcina secretă a acestuia, fiind produsul sunetului şi al semnului, este deci totodată mai puternic şi mai misterios.  Fiecare lume este simbolizată de un triunghi, o cifră ternară: cerul, pământul, infernul. Nouă este totalitatea celor trei lumi. În scrierile homerice, această cifră are o valoare rituală. Cele nouă muze au fost zămislite de Zeus în nouă nopţi de dragoste. S-ar părea că nouă este măsura gestaţiilor, a căutărilor fructuoase şi simbolizează încununarea eforturilor, desăvârşirea unei creaţii. E simbolul încoronării efortului creator”, desprindem din Dicţionarul de simboluri.  Nouă (9), fiind ultimul din seria de cifre, anunţă deopotrivă un sfârşit şi o reîncepere. El exprimă sfârşitul unui ciclu, finalul unei curse, încheierea unei verigi, or, curba vieţii maestrului s-a închis într-un an ce poartă trei, dar tocmai trei cifre de 9 – 1999. Așa l-am cunoscut pe  muzicologul, neobositul etnograf și folclorist, descoperitor de noi valenţe muzicale Gleb Ciaicovschi -Mereşanu. Un studiu de Tamara COTOMAN, bibliotecar
  • Vă propunem Lista bibliografică : Maria MOCANU – interpretă de muzică folk și populară, cercetător știinţific în domeniul folclorului și etnografiei, editor. Lista conține: cărți, interviuri, CD-uri cu muzică populară, folk, colinde și folclor autentic din colecția Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” :    Cărţi: Mocanu, Maria. Colinde din sudul Basarabiei / Maria Mocanu ; transcriere muz. : Vasile Chiseliţă ; notografie : Gheorghe Trifăuţan ; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filologie – Chişinău : [S. n.], 2008.- 184 p. Mocanu, Maria. Faţa soarelui : povestiri pentru copii / Maria Mocanu. – Chişinău : [S. n.] , 2012.- 32 p. Mocanu, Maria. Giurgiuleşti : Monografie etnofolclorică / Maria Mocanu. – Chişinău : Cartier, 1999. – 280 p. Mocanu, Maria. Interviuri în do major / Maria Mocanu. – Chişinău : Etnomuzic, 2004. – 200 p. Mocanu, Maria. Lin-pelin : [culegere de cântece folclorice] . – Timişoara : Augusta, 2001 . – 97 p. *** Discografie : Mocanu, Maria. Dorul de mine s-a prins / Maria Mocanu : [Cântece folclorice ; aranjamente muzicale şi dirijor: Petre Neamţu ; foto : Anatol Mocanu, Nicolae Răileanu . – Chișinău : Etnomuzic, 2006. – CD audio. Mocanu, Maria. Spune-mi ceva / Maria Mocanu : Romanţe. – [S. l. : S. n., S. a.]. – CD. Mocanu, Maria. Sus, mai sus pe lăngă cer / Maria Mocanu : Muzică folk. – [S.l.] : Music Master, [ S.a.]. – CD. Mocanu, Maria. Vă colind Colindul mare / Maria Mocanu ; Muzică și versuri populare ; aranjament muzical : Dinu Mateevici, Sergiu Musteaţă și Victor Buruiană ; foto : Anatol Mocanu, Angela Brașoveanu. – Chișinău : Etnomuzic, 2006. – CD. *** Mocanu, Maria. “Cea mai importantă distincţie pentru un cântăreţ este aprecierea publicului”: [interviu cu interpretul de muzică populară Mihai Ciobanu] / Maria Mocanu // Casa părintească nu se vinde : 100 de cântece din repertoriul lui Mihai Ciobanu. – Chişinău : Prut Internaţional, 2008. – P. 13-18.                                                                           * * * Roibu, Nicolae. “Mă simt bine atunci când trebuie să cânt în do major” : [interviu cu cântăreaţa de muzică folk şi populară Maria Mocanu] / Nicolae Roibu // Lumini şi umbre-n ceas de taină. – Chilinău : [S. n.] , 2005. – P. 188- 192.                                                                            * * * Colac, Tudor. Maria Mocanu [laureta Festivalului “Crizantema de Argint” / Tudor Colac // Aureola Romanţei : (Festivalul “Crizantema de Argint” la 20 de ani) . – Chişinău : Notograf Prim, 2012. -  22. Ţopa, Tudor. Maria Mocanu / Tudor Ţopa // Localităţile Republicii Moldova : Itinerar documentar-publicistic il. : În 15 vol. Vol. 6 : Dre-G. – Chișinău : „Draghiștea”, 2006. – P. 554-556. A elaborat : Tamara COTOMAN, bibliotecar
  • Interpretă de muzică folk și populară, cercetător știinţific în domeniul folclorului și etnografiei, editor. S-a născut la 1 ianuarie 1955 la Giurgiulești, raionul Cahul. Și-a făcut studiile la Școala medie din Giurgiulești (1962-1972), apoi la Facultatea de Filologie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (1972-1976). Pe parcursul carierei sale a desfășurat o activitate multiplă: pedagogică, știinţifică, artistică, jurnalistică și literară. A activat în calitate de pedagog în satul Manta, raionul Cahul (1976- 1980). A fost cercetător știinţific în cadrul Institutului de Cercetări Știinţifice în domeniul Pedagogiei (1981-1988), cercetător știinţific la Muzeul Republican de Literatură, Secţia folclor (1988-1991) și cercetător știinţific la Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Știinţe a Moldovei, Secţia folclor, actualmente Institutul de Filologie (1991-2010). În calitate de cercetător știinţific, a efectuat expediţii folclorice în ţară și în străinătate. Activitatea ei de bază însă o constituie cea de interpretă de muzică folk și de muzică populară. Muzica acestei interprete își are originile în folclorul și tradiţiile populare din sudul Republicii Moldova. A debutat cu muzică folk în 1980, la Radio Moldova. Participă la manifestări artistice din Moldova, la spectacole de muzică folk și de muzică populară. A realizat înregistrări audio și un șir de emisiuni la radio TV din Moldova și România, întâlniri de creaţie cu publicul meloman din școli, instituţii de învăţământ superior, întreprinderi, biblioteci etc. A fost realizatoare de emisiuni la mai multe posturi de radio și televiziune. Redactor prezentator al emisiunilor săptămânale de etnologie și muzică populară „Ethnos” și „Du-te, dor, pe la izvor” la Radio Antena CChișinău. Referent principal la cultură, învăţământ, știinţă în Aparatul Președintelui Republicii Moldova (2010- 2012), redactor prezentator al emisiunii de etnologie „Dor de izvor” la Radio România-Chișinău (din 2012). A editat mai multe discuri, casete, CD-uri cu muzică populară, folk, colinde și folclor autohton: „Spune-mi ceva”, „Sus, mai sus, pe lângă cer”, precum și CD-urile „Ce să fac eu dorului?”, „Dorul de mine s-a prins”, „Vă colind Colindul Mare”, „Secunda care sunt eu” etc. Este autoarea volumelor: „Giurgiulești: Monografie etnofolclorică”, „Lin-pelin”, culegere de folclor, „Interviuri în do major”, „Colinde din sudul Basarabiei”, „Proverbe și zicători” din seria „Tezaur folcloric”, „Faţa soarelui” etc. Colaborează în cadrul Proiectului știinţific „Procese de modernizare a patrimoniului cultural imaterial din România și Republica Moldova. Fenomenul folclorismului și creaţia tradiţională muzicală și literară”, încheiat între Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, Institutul de Filologie și Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Știinţe a Moldovei. Titluri deţinute: membru al Uniunii Muzicienilor din Moldova, membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova, membru de onoare al Societăţii Culturale „Tibiscus” (Serbia), membru de onoare al Asociaţiei Socio-Culturale „Mihai Eminescu” din Reggio Emilia (Italia), Artistă a Poporului. Menţiuni și distincţii: laureată a Concursului Republican de Romanţe „Crizantema de Argint”, Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Muzică Folk „Galbenă gutuie”, secţiunea interpretare. Bibliografie selectivă: Mocanu, Maria. Vă colind Colindul mare / Maria Mocanu ; Muzică și versuri populare ; aranjament muzical : Dinu Mateevici, Sergiu Musteaţă și Victor Buruiană ; foto : Anatol Mocanu, Angela Brașoveanu. – Chișinău : Etnomuzic, 2006. – CD. Mocanu, Maria. Faţa soarelui : Povestiri pentru copii / Maria Mocanu. – Chișinău : [S. n.], 2018 – 32 p. Mocanu, Maria. „Avem nevoie de cântecul patriotic” : [interviu cu interpreta de muzică folk Maria Mocanu] / consemnare : Victoria Bortă // Ziarul naţional. – 2014. – 22 aug. – P. 21. Mocanu, Maria. Muzica folclorică este cea care-mi dă fi ori : De vorbă cu Maria Mocanu, interpretă de muzică folk și populară / consemnare : Valeria Prodan // Noi. – 2017. – Nr 7. – P. 14-15. Ţopa, Tudor. Maria Mocanu / Tudor Ţopa // Localităţile Republicii Moldova : Itinerar documentar-publicistic. : În 15 vol. Vol. 6 : Dre-G. – Chișinău : „Draghiștea”, 2006. – P. 554-556. N.-M. Ș trext preluat: sursa: http://bnrm.md/files/publicatii/calendar%202020.pdf În colecția Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” se regăsesc mai multe tipuri de documente de autoarea Maria Mocanu: Maria Mocanu - autor de cărți. Colinde din sudul Basarabiei  . – Chişinău : S. n.1, 2007 . – 183 p.; Giurgiuleşti : monografie etnofolclorică / Maria Mocanu . – Chişinău : Cartier, 1999 . – 280 p. : il.; Interviri în do-major. – Chişinău : Etnomuzic, 2004 . – 200 p.; Lin-pelin : [culegere de cântece folclorice] . – Timişoara : Augusta, 2001 . – 97 p. ; Faţa soarelui : povestiri pentru copii / Maria Mocanu . – Chişinău : S.n., 2012 . – 32 p. Maria Mocanu, autor CD: Dorul de mine s-o prins / Maria Mocanu . – Chişinău : S.n., s.a.  –  CD audio; Sus, mai sus, pe lîngă cer / interpr. : Maria Mocanu . – Chişinău : S.n., 2000 . –  CD audio; Vă colind Colindul mare . – Etnomuzic, s.a. . – CD ; La lină fîntînă : Colinde din Basarabia . – Chişinău : Music Master, 2006 . –  CD; Spune-mi ceva [[Înregistrare audio]] : Romanţe . – S. l. : S. n.1, S. a. . – CD; Sus, mai sus, pe lîngă cer / Maria Mocanu . – S.l. : Music Master, s.a. . –  CD; Ce să fac eu dorului / Maria Mocanu . – Chişinău : Etnomuzic, s.a. . –  CD audio Selecție de Anastasia Moldovanu

Afișări

  • 262.641 vizualizări

Urmărește-ne

Categorii

%d blogeri au apreciat: