Ne caută un cântec… EVOCĂRI : Tatiana Sofronovici, interpretă de folclor


Acum 7 ani, în chiar ziua de 7 aprilie – ziua Bunei Vestiri , asistam la un spectacol de comemorare a regretatei interprete de folclor Tatiana Sofronovici, conducătoarea Ansamblului etnofolcloric „Țărăncuța”  din orășelul Durlești.

În drum spre casă, am schițat câteva gânduri pe care i le-am prezentat regretatului Vlad Pohilă. Le-a acceptat și chiar publicat în revista BiblioPolis, din  anul 2013, Vol. 48, Nr 2. P.245 248, pe care le repoducem aici.

Totul mi se pare relativ, Doar durerea-mi pare infinită…

Ştefan Sofronovici                                                       

De la plecarea EI, la Durleşti nu s-a mai cântat. Cel puţin ansamblul folcloric „Ţărăncuţa”, în care regretata Tatiana Sofronovici a activat timp de 22 de ani, diriguindu-l mai bine de 16 ani (1996-2012) nu a mai ieşit în concerte. Cobza lui Sergiu Diaconu a tăcut, acordeonul lui Veaceslav Adam (fratele Tatianei Sofronovici) a muţit, ţărăncuţele s-au oprit din cânt. Tatiana Sofronovici era sufletul acestui colectiv. Fire tumultoasă,  plină de farmec, mereu zâmbitoare, ea atrăgea prin vocea-i frumoasă, prin inteligenţa sa. Chipul ei radios şi plin de bunătate aducea linişte în jur. Era femeia care aducea lumina. Omul care aducea bucuria. A ştiut să-i adune pe toţi  în jurul cântecului folcloric. Poate deaceea în sfânta zi de duminică 7 aprilie, Sala de festivităţi a Liceului Teoretic „Hyperion” din Durleşti, a devenit neîncăpătoare. Au venit s-o mai asculte, să o mai vadă. Monitorul instalat în chiar mijlocul sălii a depănat, una câte una, file din biografia Tatianei Sofronovici, deci şi din creaţia „Ţărăncuţei” care, de fapt, era şi Casa ei de Suflet. Chipul ei frumos ne privea cu blândeţe, de parcă era celebra „Româncuţă” pogorâtă direct din pânzele pictorului Nicolae Grigorescu. Iar când imaginea a fost sonorizată, sala toată a exploadat în plâns. Vocea ei caldă, ne îndemna: „Hai, măi fraţi, să trăim bine, / Că pe rând moartea ne vine. / Azi la mine, mâini-la tine”. De fapt este nu doar un cântec. E mai mult de atât. Este un adevărat spectacol, spectacolul vieţii pe pământ. În rolul central – magistrala actriţă, Tatiana Sofronovici. Şi aici este absolut binevenit momentul să amintim că Tatiana Sofronovici a activat în calitate de actriţă la Teatrul Epic Etnofolcloric „Ion Creancă”, unde Ştefan Sofronovci , în anul 1988, la inaugurarea teatrului a fost primul Director al acestui faimos colectiv. Acolo a învăţat arta scenică, acolo a însuşit cum trebuie valorificat tezaurul folcloric. Iar dacă săpăm mai adânc în biografia artistei, descoperim că Tatiana Sofronovici se trage dintr-o familie unde cântecul folcloric, datinile, tradiţiile, obiceiurile strămoşeşti erau păstrate cu sfinţenie. Tatăl, Vasile Adam, fratele scriitorului Grigore Adam, a fost conocarul satului Bălăneşti, timp de circa 30 de ani. Nu era nuntă fără prezenţa acestuia.

Din imaginile urmărite, Tatiana Sofronovici mi-a părut cumva resemnată. Rând pe rând, a trecut pe la toţi membrii ansamblului „Ţărăncuţa”, i-a sărutat cu blândeţe pe fiecare, i-a cuprins ca o mamă. Gestul ei era un fel de rămas bun de la această lume. Aşa se acuprinde doar la adio. Totul părea real, nimic fals în vocea ei, ţinută scenică impecabilă, nici un gest nemotivat, nimic jucat. Iar acel cântec trist şi foarte durut a fost unul profetic. A fost cântecul testamentar al Tatianei Sofronovici: „Oi trăi o vară-două, / Şi v-oi lăsa lumea vouă”. S-a întâmplat exact ca-n vorba cântecului. Prima a plecat chiar EA în dimensiunea DINCOLO, lăsându-i „Ţărăncuţei” o trăistuţă plină de cântece, colinde, obiceiuri, datini, tradiţii, o bună parte culese de la mătuşa Eufrosinia Sofronovici, mama-soacră, prezentă şi ea în sală. Chiar şi la acei 86 de ani împliniţi, mătuşa Eufrosinia Sofronovici are în ea un fel de neastâmpăr. Cu ochi vioi, plini de viaţă,  mi-a vorbit cu mult drag despre nora ei Taniuşa, aşa-i zicea, pentru că a iubit-o nespus. „Noi două parcă eram două prietene. Amândouă vesele, glumeţe, de se mira lumea de noi. Unora nici nu le venea să creadă că suntem soacra şi nora. Îmi amintesc cum cântam împreună. Eu numai începeam cântarea, dar ea repejor cu creionaşul s-o scrie, şi tot cântam până o învăţa pe de rost. Cam vreo 50 de cântece, poate mai multe, a învăţat numai de la mine. Dar colinde, nici nu mai ştiu câte, nenumărate. Nu ne-am gândit să plece aşa de tânără. Tare mare durere, tare multă jele ne-a lăsat. Dar de Ştefănel, feciorul meu, nici nu mai spun. Nici până acum nu-i vine să creadă că Taniuşa a plecat. Şi ca o mângăiere s-a gândit să-i facă sărbătoarea asta, ziua ei de naştere”.

Poetul, folcloristul, dar şi organizatorul acestui memorabil spectacol Ştefan Sofronovici avea să menţioneze în deschiderea festivităţii: „Acest concert este un spectacol folcloric de omagiu. „Ţărăncuţa” timp de 22 de ani a promovat valorile noastre spirituale, tradiţionale. Tatiana Sofronovici timp de 16 ani a fost conducătorul artistic al acestui frumos colectiv folcloric”. Printre lacrimi, Domnia Sa a citit tulburătoarea poezie Lumânarea vieţii, dedicată soţiei pe  pe care  a iubit-o şi a venerat-o. Cu un bogat repertoriu, cules din zestrea neamului, Ţărăncuţele, au deschis festivitatea, după care nu au mai părăsit scena pănă la finalul spectacolului pe care tot ei l-au încheiat. După mai bine de jumătate de an de tăcere, în sfânta zi de duminică 7 aprilie curent, pe scena Liceului Teoretic „Hyperion” din Durleşti au răsunat din nou cântecele „Ţărăncuţei”, interpretate cu atâta măiestrie, şi suflet. Numai că de astă dată fără de Ea, fără de Tatiana Sofronovici, care pe 3 aprilie ar fi împlinit 54 de ani. De ziua EI de naştere a venit tot satul. Au venit  s-o omagieze. Au venit neamurile de la Bălăneşti, Nisporeni, satul ei de baştină, au venit oaspeţi de la Chişinău, artişti, poeţi, scriitori, prieteni ai „Ţărăncuţei”, cei care au cunoscut-o, au apreciat-o, au iubit-o.

Nicolae Gribincea: „Artista, pedagogul Tatiana Sofronovici a fost un om cu suflet mare. În primul rând prin ceea ce a făcut, prin acest frumos şi extraordinar colectiv  „Ţărăncuţa”. Cu admiraţie am ascultat şi aplaudat „Plăieşii” lui Nicolae Gribincea, veniţi de la Chişinău. Doamna Tatiana Sofronovici de formaţie a fost pedagog. A absolvit Colegiul Pedagogic din Soroca. Mai mulţi ani a lucrat în calitate de educatoare la grădiniţa Nr. 2 din Durleşti, unde a şi încolţit ideea „Ţărăncuţei”. În perioada 2001-2004 a activat în calitate de educator-pedagog la clasele primare la Liceul de Inventică şi creativitate „Prometeu”.

Maria Iliuţ: „Tatiana Sofronovici era o fiinţă zbuciumată. Regretăm că am pierdut un om de cultură care a ars ca o lumânare pe altarul culturii noastre. Deseori se întampla să cântăm în acelaşi spectacol. Îmi spunea că ar fi bine să ne întâlnim dimpreună cu colectivele noastre. Şi iată am venit. I-am adus şi două cântece din dulcea mea Bucovină. Din păcate prea târziu”. Maria Iliuţ a fost şi la alte spectacole folclorice împreună cu „Ţărăncuţa” (la 10 ani de activitate organizat la Casa Armatei (2001) şi în 2010 la 20 de ani de activitate artistică a „Ţărăncuţei”). Spectacolul a culminat cu un extraordinar recital susţinut de surorile Osoianu. Iar eleganta prezentatoare Silvia Zagoreanu, pe post de moderatoare, pe tot parcursul spectacolului ne-a făcut o incursiune în biografia artistică a interpretei Tatiana Sofronovici. Copleşită de emoţii, spre finele spectacolului ne-a interpretat o doină care a sunat ca un recviem în memoria celeea care a fost Tatiana Sofronovici.

Prezent la festivitate, părintele Andrei Caramalău, stareţul Arhimandrit de la Mănăstirea „Sfântul Apostol Andrei” din Durleşti a citit o rugăciune într-u pomenirea Tatianei Sofronovici. Apoi a amintit: „ Tatiana Sofronovici a fost ca o floare. Se zice că Dumnezeu are o imensă grădină, în care el este grădinarul. Îşi ridică florile cele mai plăcute, le rupe. Folclorul şi rugăciunea sunt plăcute Domnului. Constumul naţional şi instrumentele au înveselit natura printr-o lacrimă vărsată, printr-o doină cântată. Mă bucur că o parte din artişti au cântat cântece pascale foarte binevenite acum, când tocmai suntem în Postul cel Mare. Tania Sofronovici a fost ca o lumânare. Să aprindem lumânare de la lumânare”. Ştefan Sofronovici a mulţumit tuturor pentru această pe cât de frumoasă, pe atât de tristă, durută dar şi luminoasă sărbătoare. A citit din nou din versurile sale scrise pentru acea care pentru el, mai întâi de toate, i-a fost iubită, soţie, mamă, bunica nepoţelului Ştefănel Lucian, dar şi a nepoţicăi Bianca pe care, cu regret nu a mai ajuns s-o vadă. Prezenţa la festivitate a vice-primarului de Durleşti, doamna Eleonora Şaran ne-a făcut încrezători în viitorul „Ţărăncuţei” şi abia aşteptăm o altă invitaţie, la o altă sărbătoare a sufletului nostru tot mai dornic de frumos. Prin acest spectacol de comemorare membrii ansamblului „Ţărăncuţa” au adus un omagiu celeea care timp 16 ani le-a fost conducător artistic, dar şi spiritual. A cântat şi doinit alături de ei, a promovat folclorul autentic. Tatiana Sofronovici a ştiut să altoiască „Ţărăncuţei” dragostea pentru tradiţiile noastre milenare, dragostea de neam şi ţară. Cum nu se poate mai bine, ea  a ştiut să ţină un colectiv folcloric, lucru de loc uşor. Avea un fel al ei de a atrage colectivul, de a-l orândui, cu bun simţ şi mult tact. Pe un ton blând, paşnic, le explica membrilor ansamblului „Ţărăncuţa” cum e mai bine să fie interpretat un cântec sau altul. Era de o cumsecădenie nemaiîntâmplată. Mereu veselă, mereu bucuroasă. Şi această bucurie a ei o dăruia cu generozitate şi celor din jur. Când râdea ea, râdeau toţi, chiar să fi avut vreun necaz, vreo supărare careva dintre ei, atât de zgămotos şi molipsitor râdea. Pentru că râdea din toată inima ei mare şi bună ca o pâine caldă. Piesele folclorice autentice interpretate cu multă măiestrie, ţinuta scenică, costumele, Casa Mare improvizată, „busuiocul cel mereu”, toate acestea au dat sărbătorii o alură sfântă şi ne-a  umplut sufletul de bucurie. O altă bucurie au fost tinerele mlădiţe de la liceul Teoretic Hyperion întrunite în ansamblul „Izvoraşul”, şi bravii „Haiduci” de la acelaşi liceu. Sunt talentaţi aceşti copii, sunt viitorul „Ţărăncuţei”. Bucuraţi-vă!

Am tot aşteptat ca să apară EA, din culise, de UNDEVA…Poate de ACOLO, de SUS ne-a urmărit pe toţi, poate s-a bucurat… A iubit această lume ca nimeni altul. Cu atât mai grea e despărţirea!

Şi-a încheiat crugul vieţii degrabă, mult preadegrabă. O boală necruţătoare a smuls-o dintre noi, aşa precum ar fi smuls din pământ un pom viguros încă, a smuls-o cu rădăcini cu tot, în chiar plină floare. Cu atât mai mare e regretul! A ajuns o pasăre cu aripa frântă. Şi-a întrerupt zborul exact atinci când a atins Înaltul.

Cu atât mai grea este căderea! A fost – este poate cel mai trist, cel mai durut, cel mai tragic verb din toată limba românească. Ar fi împlinit 54 de ani. Dar timpul nu a mai avut răbdare. Să-i fie somnul lin, ca un cântec de leagăn pe care i l-a cântat măicuţa dragă, acolo, la Bălăneşti, Nisporeni. Îi vor prelungi aflarea pe pământ cântecele pe care le-a cântat, textele pe care le-a adunat de la informatori, cărţile pe care le-a scris şi memoria celor care au apreciat-o şi iubit-o. Dumnezeu s-o ierte, s-o primească şi s-o odihnească în Împărăţia Sa.

P.S. Ne-am obişnuit să spunem ansamblul folcloric „Ţărăncuţa”, conducători Ştefan şi Tatiana Sofronovici. Chiar şi pe coperta cărţii „Ilenuţa Româncuţa”. Din repertoriul ansamblului folcloric „Ţărăncuţa” din Durleşti. (Chişinău, 2009) găsim alăturate aceste două nume: autori Ştefan Sofronovici – Tatiana Sofronovici. Erau suflete-pereche. De acum încolo, vom rosti doar singularul – conducător artistic Şfefan Sofronovici. Dumnezeu să-i trimită sănătate, să-i dea puteri să treacă peste acea durere care „curge ca un rău” şi care i-a pustiit şi casa şi sufletul, lăsându-i un gol imens. Şi acest gol poate fi cumva compensat prin reaşezarea domnului Stefan Sofronovici la cârma „Ţărăncuţei”, care s-a şi produs în ziua de 7 aprilie, zi mare, încărcată de semnificaţii – Bunavestire. E un semn bun.

Resurse electronice:

 Tamara și Ludmila COTOMAN, prietene de suflet

Eugen Mamot


În anii de renaştere naţională,  promovănd valorile cultural-spirituale prin mari figuri de intelectuali, Biblioteca de Arte a găzduit o serie de personalități muzicale. Un nume notoriu în arta muzicală națională, atunci și acum este Eugen Mamot

Artist al Poporului,din Republica Moldova, membru al Uniunii Compozitorilor din România, deținător al Ordinului ”Gloria Muncii”. 80 ani de la naștere
O viață dăruiă muzicii și copiilor

Distinsul Eugen Mamot a împlinit la 31 ianuarie o frumoasă aniversare de 80 de ani, din care, o bună parte și-a consacrat-o artei populare. Oamenii profesioniști al domeniului artistic, criticii muzicali de la Chișinău și București, au apreciat performanța și activitatea maestrului în calitate de compozitor, dirijor și interpret, autor de manuale, profesor cu grad didactic superior.

Eugen Mamot s-a născut la 30 ianuarie 1941 în satul Clococenii Vechi, raionul Glodeni. În 1963, a absolvit Colegiul de Muzică din Slobozia, clasa dirijor de cor. În anul 1968 – Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”, actualmente Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, clasa – dirijat coral, iar în 1984  – cea de-a doua facultate în cadrul aceleiași instituții  – clasa de compoziție. În anii 1963-1965 a fost profesor de canto, apoi director la Școala de Muzică din Ungheni. Și-a continuat activitatea în calitate de inspector și șef de direcție la Departamentul Arte al Ministerului Culturii (1970-1973). A fondat și a condus Corul Liceului de Arte Plastice ”Igor Vieru” din Chișinău (1970-1979). A ocupat funcția de director al Centrului Republican de Creație Populară din Chișinău (1973-1974), a condus corul „Mugurel”, în baza căruia a fost fondat Studioul coral de copii „Lia–Ciocîrlia”, el fiind director artistic şi prim-dirijor, filiala  Chișinău, din 1990. De asemenea, a fost  șef al Departamentului Arte  al Ministerului Culturii (1974-1976), redactor-șef al Redacției muzică a Radiodifuziunii  din Chișinău (1976-1989), lector la Conservatorul ”Gavriil Musicescu” din Chișinău (1989-1997), director artistic și prim-dirijor al Studioului muzical ”Lia-Ciocârlia” (1990-2006). Totodată, Eugen Mamot a fost conferențiar interimar la Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă” din Chișinău (1997-2006), profesor de educație muzicală și dirijor al Corului de Copii ”Șoimii” de la Liceul ”Mihai Viteazul” din Chișinău (din 2006). A activat în calitate de dirijor al Capelei Corale ”Doina”. Moderează Salonul Muzical de la Biblioteca Națională pentru Copii ”Ion Creangă” (din 2002). A prezentat cultura corală în țară și peste hotare prin Corul ”Mugurel”.

Lui Eugen Mamot îi revine rolul important în dezvoltarea corului popular de copiii și maturi, răspândit astăzi nu numai în capitală, dar și în multe sate, datorită cărora avem colective corale și organizații profesionale. A fost mereu în căutarea unor noi forme ale educaţiei muzical-estetice a copiilor. A elaborat, inclusiv in colaborare cu alți autori mai multe manuale şcolare de muzică, materiale didactice, culegeri de cântece, articole de specialitate. Este autor al peste 300 de creaţii vocal-simfonice, instrumentale, corale, cântece pentru copii, printre care suita corala „Ciocarlia” (versuri – Grirgore Vieru), una gintre creațiile sale valoroase.  Personalitatea maestrului Eugen Mamot ocupă un loc aparte în arta muzicală a Republicii Moldova, a compus toată viața muzică pentru copii, a aranjat și prelucrat piese pentru copii, în acest sens având o conlucrare profundă cu poetul Grigore Vieru la compoziția muzică corală. A elaborat, inclusiv in colaborare cu alti autori, mai multe manuale şcolare de muzică, materiale didactice, culegeri de cântece, articole de specialitate. O perioadă deosebit de importantă în activitatea lui Eugen Mamot o are crearea studioului muzical-coral „Lia-Ciocîrlia” care l-a început a fost numit „Cutezătorii”. Ideea de a reuni într-un studiou cei mai talentaţi copii ai capitalei la începutul anilor ’70 ai secolului trecut îi aparține.

Corul a devenit  un exemplu demn de toată admirația, fiind prezent la mai toate manifestaţiile muzical-corale din Republica Moldova și nu numai. Copiii Ciocîrliei au cântat pentru publicul diferitor țări, precum  Ucraina, Rusia, România, Letonia, Lituania, Belarus, Turcia, Franţa, Belgia, Bulgaria, etc. A realizat discul – Cântă „Lia-Ciocîrlia”, precum și două filme muzicale. Pentru activitatea fructuoasă în domeniul artei corale, laureat al multor concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale, studioul muzical-coral „Lia-Ciocîrlia” s-a învrednicit de titlul onorific „Colectiv artistic model” şi Premiul Republican al Tineretului. Colectivul studioului, condus în prezent de Luminița Istrati participă la diverse proiecte muzicale, cum ar fi   „ERASMUS + – EUROPA 12 puncte” – proiect ce s-a desfașurat  in perioada 2014-2017; participă la deschiderea oficială a evenmentelor culturale din tot spațiul românesc, readuc în atenția publicului versurile pline de profunzime ale poeților naționali în cadrul Festivalurilor și spectacolelor de muzică și poezie – Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Spiridon Vangheli, Ion Hadârcă, Vladimir Beșleagă, Iulian Filip, Leo Butnaru, Eugen Lungu, Valeriu Matei, Aurelian Silvestru ș.a. Corul „Lia-Ciocârlia” însoțește și este alături de personalități muzicale cu faimă internațională precum soprana Valentina Naforniță, Mihai Dogotari, formația Alex Calancea Band, Chișinău Youht Orkestra ș.a.

În luna august 2019 Eugen Mamot a lansat monografia „O nouă paletă de culori”, o culegere de articole publicistice,  schițe, eseuri, consacrată absolvenților SMC „Lia Ciocârlia”, perioada anior (1990-2006), care, prin muncă și talent s-au înălțat la glorie și au scris a „Liei-Ciocârliei” istorie, cât și activitatea concertistică în țară și peste hotare, înregistrările efectuate în studiourile radioteleviziunii moldovenești, articole din presa românească și moldovenească, lista repertoriului interpretat, unele programe de concert, lista coriștilor din perioada 1990-2006, lista publicațiilor profesorului Eugen Mamot. Volumul cuprinde 280 pagini (articole, recenzii, schițe, fotografii, cât și unele peripeții din timpul călătoriilor) care vin să contureze profilul de creație a unui colectiv artistic-model de copii din republica Moldova.

Maestrul în artă Eugen Mamot își continuă activitatea. E în așteptarea unei noi culegeri în două volume, în care a inclus articole de publicistică, articole de recenzii, articole de cercetare, adunate pe parcursul mai multor ani de activitate științifică, care se vor regăsi sub genericul O viață dăruiă muzicii și copiilor .

Trăiește bucuria cărților editate, între coperțile cărora a adunat amintiri, călătorii, succese, aprecieri, fotografii și repertoriu, cu tematică didactică.

În colecția specială „Documente de muzică tipărită” a Bibliotecii de Arte se regăsesc unele din creațiile și lucrarile lui Eugen Mamot:

Ce spune izvorul : cîntece pentru copii pe versuri de Grigore Vieru : [pentru voce şi pian] / Eugen Mamot ; versuri : Grigore Vieru . –  Chişinău : Lit. artistică, 1985 . –  72 p.

Dulcea mea copilărie : Culegere de cântece pentru elevii claselor primare / Eugen Mamot . –  Chișinău : Grafema Libris, 2010 . –  85 p

Melodii preferate : [culegere de cîntece pentru voce şi pian] / sel. : E. Mamot . –  Chişinău : Lit. artistică, 1980 . –  48 p

Spìvaê „Mugurel” = Poet „Mugurel” / uporâd. : E. Mamot, Z. Tcaci . –  Kiïv : Muz. Ukraïna, 1981 . –  67 s

Stea-Logostea : album pianistic pe motive folclorice / Eugen Mamot, Andrei Mamot . –  Bucureşti, Chişinău : Litera, 2004 . –  120 p.

Referințe bibliografice:

Interpreţi din Moldova : Lexicon enciclopedic (1460-1960) . –  Chişinău : ARC, 1996 . –  P. 275-276.

Șveț, Natalia-Maria. Eugeniu Mamot. 1941 / Natalia-Maria Șveț // Calendar Național 2021. – Chișinău, 2020. – P. 55-56

Țâbuleac, Ion. [Eugeniu Mamot] / Ion Țâbuleac // Localitățile Republicii Moldova [în vol.: vol. 4]. – Chișinău, 2002. – P. 295-297

Referințe bibliografice online:

http://eucitesc.md/2019/08/26/biblioteca-nationala-gazduieste-lansarea-culegerii-de-articole-publicistice-lia-ciocarlia-o-noua-paleta-de-culori-de-eugen-mamot/. Accesat 31.01.2021

https://bibliomusic.wordpress.com/2018/02/01/studioul-muzical-coral-lia-ciocarlia-45-ani-de-la-fondare/ Accesat 31.01,2021

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Elemente%20folclorice%20in%20creatiile%20lui%20Eugen%20Mamot.pdf Accesat 31.01.2021

Resurse electronice:

Mamot, Eugen …„Creația a fost și este lucrul meu de bază” [înregistrare video] : [interviu cu Eugen Mamomt, Artist al Poporulului din Republica Moldova, compozitor : consemnare : Victoria Fonari, poet, critic literar : eveniment organizat de BM „B.P. Hasdeu”] // YouTube.com. – 2020. – 4 sept. – URL : https://www.youtube.com/watch?fbclid=IwAR3bC01tEXXQvVo-YRMRGXSxsi-iQMA07T2m2_LgGN9e0E1VcWIgex798RI&v=0vFz816XF_Y&feature=youtu.be&ab_channel=BibliotecaCentralaaBM Accesat 01.02.2021

 Selecție, text de Anastasia Moldovanu

MARIA DRĂGAN, cântăreaţă de muzică populară


(23 iulie 1947 – 6 octombrie 1986)

Vocea-i voce… Aşa mi-a dat-o maică-mea şi nimeni nu mi-o poate fura

Cântăreaţă de muzică populară. Născută 23 iulie 1947, Bălăureşti, Nisporeni – m. 6 octombrie 1986, Bălăureşti. Înmormântată în satul natal. Studii: şcoala medie de muzică Ştefan Neaga  din Chişinău (1964-1965). Solistă a Orchestrei de Muzică Populară Mugurel (1966-1970); solistă a Ansamblului de estradă al Filarmonicii din Chişinău (1970-1974); artistă vocalistă în formaţia Bucuria cu Ion Suruceanu, apoi la restaurantul Beciul Vechi şi la Palatul Sindicatelor din Chişinău (1974-1975); solistă a Orchestrei de Muzică Populară  Lăutarii (1975-1976). A înregistrat la Radio Chişinău melodii populare : Vai, sărmana turturică,  Lume, soro lume, Toarce, lele, toarce, Doina, Foaie verde bob năut, Cioca boca la fereastră, Hop, lele, hop, De-ar fi după mine, bade, Leliţă Ioană, Inimă de-amărăciune, Vino bade, Nevăstuica omului, Mioriţa, Ciocârlia, Cine nu-i de veselie, Mă usuc ca frunza-n vânt ş.a.

Filmografie:

Tablouri muzicaleTelefilm-Chişinău”(1970), FC-8; Călătorie la Nehvoraisk, “Moldova-film”(1971).

În  anul 1988 este realizat filmul documentar Vai, sărmana turturică..” (scenariul Iurie Bălan, regia Vlad Druc) consacrat Mariei Drăgan.

În 2001, 20-22 iulie, în satul Bălăureşti, Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Centrul Naţional de Creaţie Populară, Direcţia Judeţeană de Cultură Ungheni – organizează la vatra regretatei interprete – Festivalul-Concurs Naţional al cântecului folcloric „Vai sărmana turturică” în memoria cântăreţei Maria Drăgan, Ediţia I, II(2003), III(2005), IV(2007), V(2010), VI(2013), VII(2014), VIII(2017).

       Numele Mariei Drăgan îl poartă o filială a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu” şi unele străzi din Chişinău, Nisporeni şi Călăraşi.

D e s t ă i n u i r i

… Primele  cântece au fost cele cântate seara cu flăcăii şi fetele în satul meu Bălăureşti de prin părţile Nisporenilor. Mama ştia tare multe cântece şi-mi spunea că aşa sunt toţi pe la noi – tobă de snoave, de poveşti şi cântece păstrate din moşi-strămoşi…

Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică. – Chişinău, 1999. – P. 54.

                                                                 ° °

Am cântat cu tot neamul nostru… tempt^�RRjڐ

Am cutreierat ţara în lung şi-n lat, am văzut oameni aplaudând sau plângând de o bucurie pe care numai cântecul adevărat o poate explica. Când interpretam „Lume, lume…”, să fi fost prezente milioane de spectatori, nu se auzea nici musca.

Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică. –  Chişinău, 1999. – P. 22.

                                                                 ° °

Trist trebuie să-ţi fie prin străini, nu acasă. Printre străini omul e însingurat, chiar dacă râde, chiar dacă-i aplaudat. Literatura şi arta. – 1988. – 9 octombrie. – P. 6.

                                                                Viaţa e asemeni unui traseu de maraton. Uneori se întâmplă ca acel din urma ta să-ţi pună piedică, să păşească peste tine şi, ajuns triumfător la finiş, să te arate celorlalţi cu degetul. Mulţi au să râdă, văzându-te prăfuit şi şchiopătând. Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică. –  Chişinău, 1999. – P. 23.                                                                

Cine a minţit că m-am înstrăinat de cântec? Cântecul nu se termină niciodată. Niciodată n-am să le pot cânta pe toate câte le am aici. Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică. – Chişinău, 1999. – P. 25.

 A p r e c i e r i

Avea o voce ca lacrima, specifică unui spaţiu pur românesc… Nicolae Sulac Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică. – Chişinău, 1999. – P. P. 32.

                                                                          Fragedă şi pură, ea a sărit în apele cântecului cu toată irepetabila ei frumuseţe folclorică adusă la Chişinău de pe malurile Prutului. Unica ei slăbiciune era cântecul. Şi cântecul umbla ca nebunul după dânsa. Închipuiţi-vă un om care poate să respire numai cântând. Vasile Marin. Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică. – Chişinău, 1999. – P. 55.

                                                                Maria Drăgan simţea fără greş consistenţa de sens a cântecului popular. Ea transforma fiecare melodie într-un monolog, spectaculos, egal cu un spectacol întegral după originaliatatea sa, după forţa dramatică, cea de compătimire şi de priviziune. Tudor Apostol. Chişinău, Gazetă de seară. – 1988. – 27 august. – P. 3.

                                                                 Nu-mi amintesc vreun meloman de pe timpul primului „Mugurel” care să nu fi fost cutremurat de dramaticul cântec Vai, sărmana turturică, înveşnicit cu superba-i voce care va continua să palpite de-a pururi prin coloritul său, irepetabil. Serafim Belicov Moldova Suverană. – 1997. – 23 iulie. – P. 1.

                                                                 ° °

Maria Drăgan avea ceva sfânt în glasul ei, ceva de diamant, o prospeţime ca roua pe iarba de la poalele codrului. Nemaipomenită voce. Folosea un dialect surprinzător de firesc, atrăgător şi cult. A apărut şi a dispărut asemeni unei comete, asemeni  unui vis. Iacob Burghiu. Literatura şi arta. – 1986. – 30 octombrie. – P. 7.                                                           

Privighetoarea plaiului natal. Manifsta o exigenţă deosebită în selectarea repertoriului. Avea o modulaţie deosebită a vocii, un fel original de a turna în tipare sonore cântecul popular. La sigur, nimeni nu mai avea o voce ca a ei. Nu pot uita doina ei clasică „De s-ar afla cineva să-mi citească inima…”. Am văzut în canavaua acestei doine o suferinţă mare, o durere ascunsă. Ea trăia ceea ce cânta şi cânta ceea ce trăia. Maria Drăgan a fost o dramă cântată. Tudor Colac. Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică. – Chişinău, 1999. – P. 49-50.

                                                                Doinele cântate de Maria Drăgan se contopeau cu valurile limpezi ale Prutului, străbătând văile şi dealurile de la Bălăureşti; ele  cutremurau fiinţa unui neam. Ion Mârza. Literatura şi arta. – 1995. – 2 noiembrie. – P. 7.

                                                                      Ştiam că doar dincolo de Prut există cântăreţe ca ea – Ioana Radu, Maria Tănase. Ascultându-i vocea, părul ţi se ridica măciucă în cap, sala înlemnea. Noi, muzicanţii, ne cutremuram pe scenă când ea începea „De la moară pân’ la gară…”. Pierdeam controlul asupra instrumentelor muzicale şi stăteam cu gura căscată, ascultând acea voce inexplicabil de profundă. Deseori se întâmpla că înmărmuream şi n-o mai acompaniam, cânta de una singură.  Avea o sumedenie de cântece. Maria ştia ce trebuie să cânte. Ea era cântec şi cântecul era ea. Nicolae Botgros. Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică. – Chişinău, 1999. – P. 43-45.

                                                                 … Maria Drăgan era una din  marile noastre speranţe. I se prezicea un viitor strălucit. Avea voce cu diapazon larg, tembru plin, colorit frumos. Iar pe lângă toate acestea – o formidabilă ţinută scenică. Dumitru Blajinu. Literatura şi arta. – 1986. – 30 octombrie. – P. 7.

                                                                 … Când apărea pe scenă era o regină. Era o regină a melosului popular şi nu întâmplător nişte oaspeţi din România, prezenţi la un concert cu Maria Drăgan ziceau „Uite cine putea să se compare cu Maria Tănase”. Vasile Goia. Literatura şi arta. – 1988. – 13 octombrie. – P. 7.

                                                                 Maria  Drăgan rămâne a fi expresia cântecului popular. Dotată cu toate calităţile naturale ale artistului, ea întruchipa firea basarabencei. Şi-a descoperit vocea singură. Muzicală până la superlativ, Maria poseda virtuţi artistice înnăscute. Dispunea de ureche muzicală absolută, care i-a permis să înveţe cântece într-un timp record. Şi mai avea ea o pasiune: inteligenţa scenică, la care se adăugau vitalitatea melodiei şi muzicalitatea interioară. Şi mai avea Maria atâta delicateţe în ţinută, în mişcare; afişa o voce fără efort şi stăpânea o tandreţe nemăsurată, care minuna.  Ana Manole. Literatura şi arta. – 1996. – 1 august. – P. 6. 

                                                                 Aşi spune, fără teamă  de-a exagera, că Maria Drăgan este sau a fost Edit Piaf a Moldovei. În scurta-i şi tulburătoarea-i biografie de interpretă, ne-a minunat pe toţi cu talentul ei viguros, cu bunătatea-i sufletească ieşită din comun. Ştia vreo 500 de cântece. Valeriu Negruzzi. Literatura şi arta. – 1986. – 30 octombrie. – P. 7.

                                                                 Această condiţie a existenţei umane este uneori plină de lumină, de sens, bucurii şi împliniri depline ale unui vis, ale unui ideal, alteori însă e marcată de povara suferinţei şi nefericirii. Contrastul dintre aceste două prezenţe ce conţin însăşi balanţa vieţii mă duce cu gândul la un nume marcat de un zguduitor tragism, purtătoarea căreia a fost Maria Drăgan. Mihu Făguraş. Dialog. – 1997. – 27 noiembrie.

Maria Drăgan a fost un diamant cumpărat, târguit şi pierdut, iar noi suntem fericiţi că o regăsim în amintirile noastre… Gheorghe Budeanu. Unde e Maria cea Drăgan?! Vai, sărmana turturică dintr-un timp sărman! Grigore Vieru

                    Maria Drăgan

Mii de ciocârlii chemate de eternitate

           Melodii presoară din Cer pe câmpii.

Argintind amurgul cu raze din stele, dau glas turturele.

  -„Au” – auzi în zori măiestrite triluri de privighetori.

Ruga lor şi cântul îmblânzesc Pământul,

           Răvăşind sufletul omului

In numele Domnului  –  voci alese,

            Insemnate de divinitate…

Ancestrale vechi simţiri din secole tot mai cărunte

           Au semănat în sânul fiecărui neam

                     cu-nţelepciune

                                      şi virtute

Doar germeni lui prielnici, vrednici să trezească bucurii,

            Dar să-aline şi durerea – lacrima din ochiul  ciutei.

Răsărit de soare în inimi blagorodnice aprind,

             Răscolitoare-amprente încropind prin cântec, bocet, doină, joc, colind…

Aşa, cu voci edenice tot neamul Terei miruita Domnul

             Atât de mult dorite, cum pruncu-aşteaptă somnul.

Glasul lor tulburător ne-njugă, şi-apoi durut se stinge,

             Grăbindu-se încolo unde nimeni nu plânge…

Astfel şi-o turturică, sărmană  pe ist plai, cu vocea-i divă scurt timp ne-a încântat,

             Aşteptându-ne căldura, ape-a tulburat, a zburat ca o nebună  până a picat.

Ne-a lăsat doar cântul – fir de busuioc

             Norocindu-şi neamul, Ea – făr’ de  n o r o c.

                            Dragă doamne, lumea, lumea noastră mică

                                          Mai aşteaptă-un cânt de turturică.

                                                                                                       Constantin Rusnac

În acrostihul său Constantin Rusnac a dezvăluit o linie de subiect, linie despre care noi vorbim atât de rar, despre care ne ruşinăm să spunem pe şleau că apreciem omul doar după moartea lui, pe când viaţa Mariei Drăgan reprezintă cel mai elocvent exemplu de neapreciere, de nepreţuire, de nerecunoaştere a valorii.

Acrostihul ne mărturiseşte că o îngemănare tragică a destinului interpretei şi a aspiraţiilor ei artistice este poate unicul monument veritabil lăsat în urmă.                                                                                          Iurie Colesnic

Un studiu de Tamara COTOMAN

Revistă bibliografică:

Maria Drăgan cântăreață de muzică populară

(23 iulie 1947 – 6 octombrie 1986)

  1. Budeanu, Gheorghe. Maria : Vai, sărmana turturică… / Gheorghe Budeanu. – Chișinău : Serebia, 2017. – 160 p. : fotogr. – Ed. a 2-a, revăz. și completată. – ISBN  978-9975-936-92-7.

Prezenta cartea este o nouă variantă a primei cărţi Vaisărmana turturică, apărută în 1999, completată şi reeditată de publicistul Gheorghe Budeanu, care  avea să mărturisească următoarele: „În după amiaza zilei mă telefonează Vasile Șoimaru. Îmi amintește că degrabă se vor împlini 70 de ani de la nașterea Mariei Drăgan și-mi zice că ar vrea să discutăm o propunere. Ne-am întâlnit seara și am aflat că Ion Stratulat, fost ministru al transporturilor, vrea să susțină reeditarea cărții mele Vai, sărmana turturică apărută în 1999 în memoria tragicei interprete. Ion Stratulat a cunoscut-o pe Maria pe când el dansa alături de Gheorghe Ghimpu în formația „Alunelul”, numită apoi „Hora”, unde a dansat și Vasile Șoimaru. Accept propunerea, dar insist ca noua ediție să cuprindă și alte mărturisiri, inclusiv interviul lui Traianus cu Valentina Cojocaru, interpreta cu suspiciuni că este învinuită de atitudini necolegiale față de Maria Drăgan”.

În ediția de față au fost incluse mai multe noutăţi, dezvăluiri, un interviu, dar şi mai multe secvenţe adunate de Ion Duminică, doctor în politologie. Urmăriți ascensiunea scenică şi destinul tragic al cântăreţei de muzică populară, Maria Drăgan, despre care Vasile Șoimaru avea să spună : „Vocea Mariei Drăgan ne bucură şi astăzi, este cea mai frumoasă voce din câte am auzit până acum. Am avut o comoară, o perlă a folclorului românesc şi am pierdut enorm de mult odată cu plecarea ei dintre noi”. Iar autorul cărții, scriitorul Gheorghe Budeanu ne îndeamnă „să protejăm talentele atunci când sunt încă în viaţă”.

  • Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan / Gheorghe Budeanu. – Chișinău : Atelier, 1999. – 112 p. – ISBN  9975-9574-1-2.

Cartea cuprinde amintiri despre interpreta de muzică populară Maria Drăgan, venite din partea colegilor de scenă, folcloriști, artiști emeriți cum ar fi: Nicolae Sulac, Zinaida Julea, Nicolae Botgros, Tudor Colac. Sunt incluse versurile mai multor cântece ale Mariei Drăgan, dar și fotografii de familie. Maria Drăgan a trăit viaţa aidoma păsării din vestitul cântec al ei: Vai, sărmana turturică,/ Zboară, zboară, până pică, /Unde vede-o apă bună, Ea zboară ca o nebună. /Unde vede apă rea,/ Ea o tulbură şi-o bea.

  • Duminică, Ion. Maria Drăgan : Cântăreață de muzică populară (1947-1986) / Ion Duminică. – Chișinău : CEP USM, 2007. – 160 p. : il. – ISBN 978-9975-70-085-6.

 O carte utilă şi necesară, o carte ce ne îndeamnă să preţuim, să rememorăm şi să ne închinăm în faţa unui talent căruia nu i-a fost dat să-şi afle împlinirea. Destinul tragic al Mariei Drăgan a răpit-o prematur din viaţă, fără ca ea să ajungă a-şi vedea realizate năzuinţele tainice ale sufletului său. Acest mesaj răzbate insistent dintre filele cărţii. Autorul ei, Ion Dumincă, încearcă să facă lumină asupra unor aspecte neelucidate, să reconstituie nişte evenimente pe alocuri durute şi care tot mai pronunţat ne duc spre gândul că Maria Drăgan a fost înconjurată de invidie, indiferenţă şi ignoranţă. Poate de aceea astăzi, vocea ei aproape că nu se mai aude, cu atât mai mult că nu există nicio casetă cu înregistrările sale.

Cartea menţionată include o serie de interviuri ale marilor personalităţi ale muzicii populare: Vasile Marin, Maria Sarabaş, Valentina Cojocaru ş.a., cei care au cunoscut-o şi au activat alături de Maria Drăgan. De asemenea, găsim aici două interviuri şi un reportaj ale interpretei în care descoperim mărturisiri ale unor realităţi şocante. Chiar dacă cartea a apărut într-un tiraj destul de mic, doar 50 de exemplare, cred că toţi cei împătimiţi cu adevărat de vocea nemuritoare, vor găsi această carte, or, Maria Drăgan merită a fi descoperită şi promovată pentru că face parte din acele voci care „răstoarnă secole şi înalţă popoare”.

  • Railean, Laura-Elena. Zbor etern : Maria Drăgan în memoria contemporanilor / Laura-Elena Railean. – Chișinău : [ S. n.], 2014. – 52 p. – ISBN 978-9975-58-018-2.

Cartea este perezentată în formă de dialoguri cu oamenii notorii ai literaturii şi artei naţionale. În acest dialog participă şi Maria Drăgan, fiind citată de către autoare din diferite surse, şi aceste citate îşi găsesc locul potrivit în contextul discuţiilor. Această expunere, foarte originală, a textului şi a gândurilor, a opiniilor participanţilor la dialog, ne crează o imagine absolut reală privind rolul interpretei în promovarea culturii naţionale, în special al folclorului şi a cântecului popular. „Avea ceva sfânt în glasul ei, ceva de diamant, o prospeţime de la poalele codrului. Numele M. Drăgan, face parte din Marile Marii ale României  – spunea maestru Veniamin Apostol”„Maria, care a împlinit palmaresul cântecelor populare cu vreo 500 de piese folclorice a fost și va rămâne o figură emblematică a timpului, pe care i l-a hărăzit soarta: a speranțelor și a deziluilor, care i-au alimentat creația.

Ars longa – vita-brevis. Maria Drăgan n-a putut să trăiască printre noi mai mult decât Eminescu. A murit la vârsta de 39 de ani”, conchide autoarea cărții Laura-Elena Railean. Cartea dată este, o continuare a cărţii semnate de Gheorghe Budeanu Vai, sărmana turturică

  1.  Vai, sărmana turturică… Selecție de melodii din cadrul Festivalului-Concurs al interpreților cântecului folcloric „Maria Drăgan” : Partituri muzicale tipărite: monografic . – Chișinău : Lumina, 2014. – 140 p. – ISBN 978-9975-65-371-8.

Cartea este consacrată Festivalului Naţional al interpreţilor cântecului folcloric Maria Drăgan care se organizează odată la 2 ani. Festivalul are scopul depistării celor mai talentaţi interpreţi vocali şi  cultivării dragostei faţă de cântecul folcloric. Responsabil de ediţie este Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial (CNCPPCI). Culegerea de faţă cuprinde 58 de melodii populare interpretate în 6 ediţii ale Festivalului – adevărate perle folclorice selectate de specialiştii Centrului  din Fondul de Folclor al CNCPPCI.

 Cartea include: Lista laureaţilor ediţiilor precedente, Tipologia Etnomuzicologică şi Cântecele selectate. La finele lucrării cititorul interesat va găsi : un Indice alfabetic al interpreţilor, Indice alfabetic de titluri, Glosar, Abrevieri, Bibliografie despre Maria Drăgan şi imagini din cadrul ediţiilor Festivalului-concurs.

Elaborare: Tamara COTOMAN

Listă bibliografică:

 Maria Drăgan cântăreață de muzică populară (23 iulie 1947 – 6 octombrie 1986)

  • Budeanu, Gheorghe. Maria : Vai, sărmana turturică… / Gheorghe Budeanu . – Ed. a 2-a, revăz. şi completată. –Chişinău : Serebia, 2017. – 160 p. : fotogr. – ISBN 978-9975-936-92-7.
  • Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan / Gheorghe Budeanu. –Chişinău : Atelier, 1999. – 112 p. – ISBN 9975-9574-1-2. – (Colecția „Destine”).
  • Duminică Ion. Maria Drăgan : Cântăreață de muzică populară (1947-1986) /Ion Duminică Ion. – Chișinău : CEP UM, 2007. – 160 p. – ISBN 978-9975-936-92-7.
  • Railean, Laura-Elena. Zbor Etern : Maria Drăgan în memoria contemporanilor / Laura-Elena Railean. – Chișinău : S. n., 2014. – 52 p. : foto. – ISBN 978-9975-58-018-2.
  • Vai, sărmana turturică… : Selecţie de melodii din cadrul Festivalului-concurs al interpreţilor cântecului folcloric „Maria Drăgan” / Centrul Naţ. de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial ; cons. şt. Victor Ghilaş ; sel. muz. : Silvia Zagoreanu etc. – Chişinău : Lumina, 2014. – 140 p. : foto. – ISBN 978-9975-65-371-8.

  • Apostol, Tudor. …Maria Drăgan / Tudor Apostol // Duminică, Ion. Maria Dragan – Cântăreaţă de muzică populară 1947-1986. – Chișinău, 2007. – P. 37.
  • Bătrânu, Timofei. Unii tineri aveau misiunea să se „îndrăgostească” de ea / Timofei Bătrânu // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P. 69-71.
  • Beghiu, Tatiana. Pe urmele memoriei Mariei Drăgan, artista distrusă de indiferență / Tatiana Beghiu // Ziarul de Gardă. – 2017. – 14 dec. – P. 24.
  • Belicov, Serafim. Maria Drăgan, o taină care doare şi vindecă totodată / Serafim Belicov // Moldova Suverană. – 1999. – 21 dec. – P. 4.
  • Blajinu, Dumitru. …Maria Drăgan / Dumitru Blajinu // Maria Drăgan (1947-1986) : Bibliografie. – Nisporeni, 1997. – P. 5.
  • Blajinu, Dumitru. …Maria Drăgan / Dumitru Blajinu // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P. 2
  • Botgros, Nicolae. Adevărul îl cunoaște numai Cel de sus / Nicolae Botgros // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P. 41-45.
  • Budeanu, Gheorghe. Maria Drăgan stă acum la o masă cu zeii… / Gheorghe Budeanu // Moldova. –  2017. – Mai/Iun. – P. 50-51.
  • Budeanu, Gheorghe. Maria DRĂGAN: „Lume, lume, soro lume… / Gheorghe Budeanu // Literatura și Arta. – 1986. – 30 oct. – P. 6.
  • Burghiu, Iacob.  … Cine nu-şi aminteşte de Maria Drăgan? / Iacob Burghiu // Literatura și arta. – 1986. – 30 oct. – P. 4.
  • Butnaru, Valentina. Anul Mariei Drăgan / Valentina Butnaru // Flux. – 1997. – 3 ian. – P. 5.
  • Buzilă, Serafim. Drăgan, Maria// Buzilă Serafim. Interpreţi din Moldova : Lexicon encicl. (1460-1960). – Chișinău, 1996. – P. 164-165.
  • Colac, Tudor. Era o ţărăncuţă… / Tudor Colac // Duminică, Ion. Maria Drăgan – Cântăreaţă de muzică populară 1947-1986. – Chișinău, 2007. – P. 38.
  • Colac, Tudor. Maria Drăgan a fost o dramă cântată / Tudor Colac // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P.  46-54.
  • Colesnic, Iurie. Vai, sărmana turturică… / Iurie Colesnic // Moldoveanca. – 2015. – Martie/Aprilie. – P. 12.
  • Dascăl, Ion. Muzica pentru ea a fost o oglindă vitală… : [despre regretata Maria Drăgan (1947-1986) ] / Ion Dascăl // Realități Culturale. – 2014. – Nr 10. – P. 20.
  • Dănilă, Paul. Vai, sărmana turturică… : [interpreta de muzică populară Maria Drăgan (23 aug. 1947-6 oct. 1986)] / Paul Dănilă // Realităţi Culturale. – 2011. – Nr 4. – P. 12-13.
  • Doncilă, Ion. Doamne, ce mult am iubit-o! / Doncilă, Ion // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P. 61-68.
  • Drăgan, Maria // Calendar Național 2007. – Chișinău, 2007. – P. 252-254.
  • Drăgan, Maria // Chișinău : encicl. – Chișinău, 1997. – P. 194-195.
  • Drăgan, Maria // Femei din Moldova : encicl. – Chișinău, 2000. – P. 102-103.
  • Dumitru, Irina. Festivalul Naţional „Vai, sărmana turturică” : [consacrat interpretei de muz. populară Maria Drăgan (1947-1986)] / Irina Dumitru //  Țara. – 2001. – 5 iun. – P. 3.
  • Gafton, Marcela. Despre Maria Drăgan se vorbeşte, totuşi, parcă în şoaptă : [interviu cu Virginia Moraru, interpreta de muz. populară, specialist la CNCP, responsabil de organizarea primei ediţii a Festivalului-concurs  „Vai, sărmana turturică”] / Marcela Gafton // Ţara. – 2001. – 7 aug. – P. 3.

Ghimpu-Munteanu Veta. Vai, sărmana turturică : Maria Drăgan aşa cum am cunoscut-o : O jumătate de secol din ziua naşterii / Veta Ghimpu-Munteanu // Ţara. – 1997. – 29 iul. – P. 4.

Goia, Vasile. …Era o ţărancă … / Vasile Goia // Maria Drăgan (1947-1986) : Bibliografie. – Nisporeni, 1997. – P. 5.

Făguraş, Mihai. Al ei cântec, proaspăt ca izvorul : [despre Maria Drăgan,   interpretă de muz. populară] / Mihai Făguraş // Dialog. – 1997. – 27 noiem. – P. 8.

Festivalul-concurs de muzică populară în memoria Mariei Drăgan s-a încheiat : [despre ed. a 3-a a Festivalului-Concurs al interpreţilor cântecului folcloric „Maria Drăgan”] // Moldova Suverană. – 2005. – 25 aug. – P. 4. Fodor, Elena. Treziți-vă, avem mort la Bălăurești! / Elena Fodor // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P.72-79.Fulga, Silvia. Maria Drăgan. Cîntecul a lăcrimat / Silvia Fulga // Universul muzical. – 1997. – Nr 3. – P. 8. Julea, Zinaida….Dumnezeu o fi iertat-o… / Zinaida Julea // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P.  33-40.Iuncu, Rodica. „Ea era cântec și cântecul era ea”, Maria Drăgan / Rodica Iuncu // Sud-Est Cultural. – 2018. – Nr 1. – P. 88-95. Mandea, Aliona. Un omagiu Mariei Drăgan / Aliona Mandea // Gazeta bibliotecarului. – 2007. – Nr 4.(78). – P. 15.Manole, Ana. Maria Drăgan : [1947-1986] / Ana Manole // Literatura şi arta. – 1997. – 25 dec. – P. 6. Maria Drăgan : [interpretă de muzică populară (1947-1986) : date biografice] // Realităţi Culturale. – 2014. – Nr 8. – P. 8.
  • Maria Drăgan ar fi împlinit 70 de ani // Timpul. – 2017. – 25 aug. – P. 22.
  • Marin, Vasile. A ars… / Vasile Marin // Duminică, Ion. Maria Drăgan – Cântăreaţă de muzică populară 1947-1986. – Chișinău, 2007. – P. 38.
  • Marin, Vasile. Ea nu ar fi acceptat bătrânețea / Vasile Marin // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P. 55-60.
  • Negruzzi, Valeriu. …În scurta şi … . / Valeriu Negruzzi  // Maria Drăgan (1947-1986) : Bibliografie. – Nisporeni, 1997. –  P. 5.
  • Negruzzi, Valeriu. … Ași spune fără teamă … / Valeriu Negruzzi //  Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P. 27.
  • Paulencu, Ion.Talentele mereu au fost biciuite, batjocorite și rănite : [Cuvânt despre cântăreața de muzică populară Maria Drăgan] / Ion Paulencu // Ziarul de gardă. – 2017. – 16 dec. – P. 4.  
  • Pripa, Maria. Oamenii sensibili sunt înfrânți de realitatea dură / Maria Pripa // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P.80-83.
  • Răileanu, Elena. Turturica : cuvânt despre Maria Drăgan / Elena Răileanu // Luceafărul. – 1997. – 30 dec. – P. 4. 
  •  Sarabaș, Maria. …Maria Drăgan / Maria Sarabaș // Duminică, Ion. Maria Dragan – Cântăreaţă de muzică populară 1947-1986. – Chișinău, 2007. – P. 37.
  • Strada Maria Drăgan // Eremia, Anatol. Chișinău : Istorie și actualitate. Ghidul străzilor. – Chișinău, 2012. – P. 170.
  • Sulac, Nicolae. Maria Drăgan va rămâne în memoria noastră / Nicolae Sulac // Budeanu, Gheorghe. Vai, sărmana turturică… : Amintiri mărturisite despre Maria Drăgan. –Chişinău, 1999. – P. 29.
  • Ursul, Silvia. Maria Drăgan – strălucitorul și efemerul meteorit / Silvia Ursul //  Natura. – 2017. –  Oct. – P. 7.
  • Vai, sărmana turturică… // Moldoveanca. – 2017. –  Dec. – P. 9-10.
  • Viziru, Svetlana. Maria Drăgan : „Am cântat cu tot neamul nostru…” : [In Memoriam] / Svetlana Viziru // BiblioPolis. – 2011. – Nr 3. – P. 164-165.

Mărci poştale, timbre, medalii:

  • Maria Drăgan, 1947-1986 : nominal: 25 b. : [marcă poștală] / [machetă : Elena Karachentseva]. – Chişinău, 2001 : Poșta Moldovei. – 1 marcă ; 43×25,50 mm.
  • Aniversări – Comemorări : Maria Drăgan, Ruxandra Lupu, Marlene Dietrich, Lidia Lipkovski : [plic obliterat cu Ștampila Prima Zi]. – Chişinău, 2001 : Poşta Moldovei. – 1 plic : il., 4 timbre aplicate, ȘPZ ; 11,4×16,2
  • Maria Drăgan – 70 de ani de la naștere : [monedă comemorativă din seria „Femei celebre”, în circulație din 27 martie 2018, valoare nominală: 50 lei, argint, 13.0 grame].

Filmografie :

„VAI, SĂRMANA TURTURICĂ!..” [film documentar (19 min) : Omagiu artistei Maria Drăgan] [on line] . Regie Vlad DRUCK. Chişinău : „Moldova film”, 1988 citat 23 iun. 2017]. Disponibil: http://flacaratv.md/omagiu-artistei-maria-dragan-filmul-vai-sarmana-turturica-de-vladdruck.html#sthash.kTOpie9F.dpuf

 RESURSE ELECTRONICE :

https://audiovideoteca.wordpress.com/tag/maria-dragan/

https://audiovideoteca.wordpress.com/tag/maria-dragan/

Elaborare : Tamara COTOMAN

Nicolae Sulac – Legenda neamului nostru


Mulți dintre noi am crescut cu cântecele și doinele maestrului Nicolae Sulac și de aceea, iubim necondiționat acest petic de pămînt

Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi”

Collage-10 …. Mai era tot pe la noi un împărat, îi zicea Sulac, mi-i dor, mi-i dor de el …. (Grigore Vieru)

S-a născut la 09 septembrie 1936 în satul Sadâc, r-nul Cahul. În anul 1956 a început cariera muzicală în calitate de solist al Capelei Corale Doina. Din 1960 a cântat în taraful lui Iosif Burdin, transformat ulterior într-un ansamblu pentru tineret. În orchestra de muzică populară Flueraş a venit în anul 1965, iar în 1969 de comun cu compozitorul Mircea Oţel au format orchestra de muzică populară Lăutarii, preluată apoi de Nicolae Botgros. Nicolae Sulac era permanent în turnee pe meleagurile Moldovei, selectând şi cântece pentru repertoriu său. A cântat dorul şi jalea, bucuriile şi tristeţele poporului (Dor de mama, Plec mândruţo la armată, Ce frumos cântă cucul, Când tata va veni, Floarea lui Sulac, etc.). O perlă al repertoriului său a devenit doina Mioriţa

Vezi articolul original 1.646 de cuvinte mai mult

Guguţă – personajul literar creat de Spiridon Vangheli


Astăzi, 14 iunie, scriitorul îndrăgit de noi toți, Spiridon Vangheli, împlinește 88 ani! La mulți ani mestre al cuvântului!
Spiridon Vangheli este distins cu Medalia de Aur pentru Creativitate”… „autor celebru de cărți pentru copii, recunoscut și tradus în toată lumea. A creat personaje de poveste, fiind supranmit părintele lor spiritual. Vă propunem spre re-lectură acest text despre renumitul GUGUȚĂ

Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi”

    Pentru prima oară un personaj literar a apărut pe o monedă naţională, comemorativă. Cine este acest Guguţă? Regretatul scriitor, clasicul nostru contemporan Grigore Vieru scria în una din aprecierile sale referitor la acest nume … Obţinem, aşa dar, prin Guguţă cea mai strălucită izbândă a scrisului nostru modern pentru copii. Guguţă e un Făt-Frumos al nostru. Ciuboţel, Grăia-Singur, Titirică… sunt ca şi Guguţă, expresia copilăriei adevărate, nefalsificate literar, purtătoare a frumosului şi a libertăţii interioare… Iată de ce opera acestui mare scriitor pentru copii va fi mereu şi cu acelaşi nestins interes citită şi de copii, şi de omul matur. Se pare că aici nu mai este nimic de adăugat, căci în forma simplă şi frumoasă, cum doar el o putea face, Gr. Vieru a spus tot despre faimosul Guguţă. Atâta doar, că acelaşi Grigore Vieru spunea despre inventatorul personajului în cauză, scriitorul Spiridon Vangheli… O altă minunată calitate…

Vezi articolul original 403 cuvinte mai mult

Muzica lui Piotr Ceaikovski în teatru și film




Compozitor, dirijor, pedagog și critic muzical rus.

180 de ani de la naștere

(7 mai 1840- 6 noiembrie 1893)

Piotr Ilici Ceaikovski este considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii, un reprezentant proeminent al romantismului muzical, și cel mai semnificativ compozitor rus al secolului XIX. Moștenirea lui este reprezentată prin cele mai diverse genuri: simfonii, opere, cantate, compoziții corale, muzică de cameră, piese pentru pian, suite etc. Opera compozitorului rămâne a fi o contribuție extrem de valoroasă în cultura universală. În acest context, se înscrie muzică pentru teatru liric și balet. Pe parcursul vieții a scris zece opere, dintre care cele mai montate sunt Evgheni Oneghin și Dama de pică, ambele în baza creației omonime a poetului rus A. S. Pușkin; trei balete, la fel cunoscute și montate în lumea întreagă. Era mereu în căutarea unor lucrări dramatice pe care să le simtă și să le trăiască ca pe ale sale proprii. Astfel de drame găsește în creația lui Pușkin, pe care decide să le valorifice. Compozitorul conștientiza dificultatea în crearea unei opere în baza romanului pușkinist, care era departe de genul scenic, dar el era îndrăgostit de chipul Tatianei, fascinat de poemul lui Pușkin și dorea să redea prin muzică trăirile personajelor. Opera Evghenii Oneghin o finisează în 1878 și de acum peste un an este montată pe scena Teatrului Mic din Moscova. Publicul a rămas fascinat de această interpretare a operei, nemaivorbind de expresivitatea muzicii. Prima montare a operei în străinătate a fost în 1888 la Praga, unde a dirijat însuși compozitorul.

Nici cineaștii n-au trecut indiferenți pe lângă operele compozitorului, așa regizorul Roman Tihomirov, cunoscut ca regizor de filme-muzicale, montează filmul-operă Evgheni Oneghin (1959, studioul Lenfilm), unde partiturile vocale sunt interpretate de vedetele Teatrului Bolșoi: Galina Visnevskaia, Larisa Avdeeva și Evgheni Kibkalo; și filmul-operă Dama de pică (1960) cu Oleg Strijenov în rolul lui Gherman (partitura vocală Zurab Andjaparidze).

Chișinău. Opera moldovenească. Operele lui P.I. Ceaikovski au fost montate și pe scena teatrului liric din Chișinău. Despre aceste memorabile montări găsim informații în monografiile lui Aurelian Dănilă dedicate Operei naționale. Pe întreg traiectul istoriei teatrului liric moldovenesc au fost montate opere semnate de compozitorul rus, începând din primii ani de existență a Studioului de Operă: „Printre realizările memorabile ale Studioului de Operă și de majoră importanță pentru dezvoltarea genului liric, se numără montarea în decembrie 1946 a spectacolului Evghenii Oneghin. Genială creație a lui P. I. Ceaikovski, deși zămislită pentru tinerii interpreți ai Conservatorului moscovit, s-a dovedit a fi mai apoi una din cele mai preferate creații ale multor teatre din lume, rolurile centrale fiind curios tălmăcite de artiști consacrați. (…) În 1947 Studioul de Operă a Conservatoriului este încadrat în Teatru muzical-dramatic, în urma căruia se naște Teatrul de Operă și Dramă cu trupe și orchestre aparte.

La 15 decembrie 1956, chișinăuienii au aplaudat evoluările artiștilor în una din cele mai serioase lucrări din clasica rusă – Evghenii Oneghin de Ceaikovski. Incontestabil, această premieră a însemnat un mare eveniment artistic, întregul colectiv de creație, anunțând parcă la modul cel mai serios că existenta unui teatru liric de sine stătător e posibilă și chiar inevitabilă. Dirijorul M. Șepper, regizorul G. Ghelovani (invitat din Tbilisi), scenograful B. Piscun, maeștrii de cor G. Strezev și B. Piker, maestru de balet A. Proțenko, dar și regizorul-șef aș teatrului Victor Gherlac au depus o muncă enormă la realizarea acestui spectacol. (…) Era primul spectacol în urma căruia s-au pus probleme serioase, la nivel profesionist. (…) Muzicologul N. Ilie scrie în ziarul Moldova socialistă: „Rezultatele arătate la premiera operei Evghenii Oneghin, ne încredințează, că teatrul pășește pe un drum drept, are cadre, perspectivă artistică și-i în stare să-și îndeplinească menirea de a duce în masele largi ale oamenilor muncii din republică forma cea mai înaltă a artei muzicale – opera” (Moldova Socialistă, 19 decembrie 1956). La 10 februarie 1973 are loc noua premieră a operei Evgheni Oneghin în montarea absolvenților conservatoriului din Leningrad E. Constantinova și D. Goia (primul dirijor național), care a fost supranumit spectacolul debutanților. Debutanți erau și unii interpreți ai rolurilor principale, alții erau la al doilea sau al treilea său rol. Anume după acest spectacol, a început să se vorbească și despre Mihail Muntean (în rolul lui Lenski), absolvent al Institutului de arte G. Musicescu.

La începutul anului 1985, Opera moldovenească mai reia acest spectacol de altădată Evgheni Oneghin, pentru a-l propune publicului în condițiile noii clădiri a Teatrului, dar și într-o viziune nouă, modernizată, am spune, deși principalii autori ai montării rămân aceiași: dirijorul Dumitru Goia și regizorul E. Constantinova. Li se adaogă scenografii V. Ocunev, I. Press, maestru de cor A. Movilă și coregraful A. Karpuhin. A fost o distribuție reușită. S-au produs atât interpreți cunoscuți, cât și tineri. Nervul spectacolului a fost însă Maria Bieșu. În jurul ei s-au concentrat toți artiștii, marea cântăreață povățuindu-i-i și prin propriu exemplu, obligând colegii să muncească cu toată dăruirea de sine în numele profesionalismului, al respectului față de spectator. Rolul Tatianei și de data aceasta i-a adus lauri binemeritați. Doar că acum publicul  i-a admirat nu numai excepționala voce, dar a rămas copleșit și în urma unui deosebit joc actoricesc”.

O altă operă a lui P.I. Ceaikovski în baza creației pușkiniste este Dama de pică (1890). O scrie, aflându-se la Florența, din inițiativa și la propunerea lui Ivan Vsevolojski, directorul Teatrului Mariinski, unde a și fost montată în același an. Și această operă s-a bucurat de popularitate și foarte repede a intrat în repertoriul teatrelor din Europa și America. Evident că și opera Dama de pică va fi montată de colectivul teatrului moldovenesc. Prima adresare la această creație a compozitorului va fi în 1965, când de acum se crease un colectiv puternic. „Cu soliștii de la acea vreme puteai îndrăzni să te apropii de orice creație a genului. Iată de ce opera Dama de pică de P. I. Ceaikovski era așteptată de critici cu mare interes și nerăbdare. În primul rând, Maria Bieșu: o Liză, pe care cine știe când o fi auzit-o cu vreo ocazie chișinăuienii ultima oară. Extraordinar de fină, emotivă era Liza-Bieșu. Și era doar un început de carieră. De grandioasă carieră.

Peste aproape două decenii, în 1983 opera Dama de pică de P. I. Ceaikovski este reluată într-o nouă viziune regizorală.

„Muzica o tălmăcise A. Samoilă, care era de părerea că în afară de excepționala Maria Bieșu, au fot bune Ludmila Aga (Liza) Vera Suricova și Irina Mișura (Polina). Va rămâne printre cele mai reușite roluri din istoria operei noastre și Contesa Tamarei Alioșina. Dintre interpreții rolurilor masculine, maestru l-a menționat pe Mihail Muntean și V. Mastițki (Gherman), B. Raicov, V. Dragoș, B. Materinco ș.a. Spectacolul a fost montat de Eugen Platon, scenografia îi aparține lui V. Ocunev, în coregrafia lui M. Gaziev”.

Stagiunea a XVIII teatrul a început-o cu opera Vrăjitoarea de P.I. Ceaikovski, una din cele mai rar înscenate creații ale compozitorului. Această operă a fost inspirată din drama lui Ippolin Spajinski, cu un conflict tensionat și personaje contradictorii. Compozitorul a văzut o ocazie bună de-a crea o tragedie muzicală. Deși critica i-a reproșat lui Spajinski că a supraîncărcat libretul cu acțiuni externe, muzica lui Ceaikovski a găsit modalități de a întruchipa toate elementele subiectului din Vrăjitoare, care a plasat-o printre cele mai bune creații ale compozitorului.

„Pe scara de valori, această realizare a regizorului Eugen Platon, dirijorului A. Mocealov, maestrului de cor G. Strezev și scenografului I. Sevastianov (invitat din Leningrad) ar putea fi apreciată ca „satisfăcătoare”, dacă mai avem în vedere că puțini au curajul să se apuce de Vrăjitoare.

Presa timpului spunea că spectacolul în cauză a rezistat în repertoriu, în special, datorită soliștilor, găsind uneori cuvinte elogioase pentru orchestră și cor. Remarcând succesul Lidiei Oprea în rolul titular, care s-a impus „prin vocea sa frumoasă și expresivă”, trecând în revistă măiestria T. Alioșina (Principesa), a lui F. Cuzminov (Cneazul) și G. Motinov (Bătrânul cneaz), menționându-l și pe M. Munteanu (Fiul cneazului), cronicarii analizau tot mai profund evaluarea în rolul Nastasiei a primadonei Maria Bieșu, pentru care a fost montată lucrarea. De menționat, că în vara anului 1974, în timpul turneului la Moscova (în Palatul Congreselor din Kremlin) și Leningrad, alături de alte nouă spectacole de operă, Vrăjitoarea a trezit un viu interes – nu numai pentru că opera nu văzuse lumina rampei scenelor acestor orașe de mai mulți ani, dar și pentru buna interpretare a ansamblului de soliști din Moldova”.

Dar cele mai montate în lume sunt balete lui P. I. Ceaikovski: Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită și Spărgătorul de nuci, care s-au regăsit și în repertoriul Teatrul de Operă și Balet din Chișinău pe parcursul anilor…

Lacul lebedelor (1876) este primul balet scris de P. I. Ceaikovschi și unul dintre cele mai cunoscute, fiind pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, în coreografia lui Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă. Această lucrare nu s-a bucurat de succes, publicul n-a acceptat stilul „simfonic” al muzicii pentru balet. Dar în 1895, o nouă montare în viziunea coregrafică a lui Marius Petipa și Lev Ivanov la Teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg a cucerit publicul. În străinătate pentru prima dată baletul a fost montat la New York în 1911, după care au urmat nenumărate montări în teatrele lumii.

Respectiv și publicul autohton, a reușit pe parcursul anilor să se bucure de câteva variante a baletului Lacul lebedelor de Ceaikovski. Prima montare a fost făcută în anul 1958 de Victor Boicenco (Leningrad), scenografie Piotr Zlocevski (pictor-scenograf la Teatrul de Operă și Balet din Odessa).

O nouă versiune a baletului a avut premiera la 25 noiembrie 1961 în viziunea coregrafului E. Dorofeev și a scenografiei Boris Piskun (scenograf la teatru moldovenesc anii 1957-1967), în 1968 același balet este montat de către S. Koreni în scenografia lui Lev Solodovnikov (Moscova) și ultima variantă a fost prezentată la 30 mai 1982, coregrafia Konstantin Sergheev (Leningrad) și scenografia M. Șeșleanikov.

În 1960 este montat baletul într-un singur act după poemul simfonic al lui P. I. Ceaikovski Francesca da Rimine pe un libret de Semion Drecin și Gheorghi Ghelovani, scenografia Konstantin Lodzeiski în care rolurile principale le dansau Piotr Leonardi (Paolo) și Eleonora Godova (Francesca).

În 1889 P. Ceaikovski compune al doilea balet Frumoasa din pădurea adormită, un balet-feerie în trei acte cu prolog și libret de I. Vsevolojski și Marius Petipa, inspirat din povestea lui Charles Perrault. Premiera spectacolului are loc la Teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg, în 1890.

Baletul Frumoasa din pădurea adormită este montat de trupa de balet moldovenească în 1965, coregraf S. Tulubieva, scenograf P. Zlocevski, în care rolurile principale le interpretează Piotr Leonardi (Dezire) și Galina Melientieva (Aurora). Baletul va fi preluat în repertoriul Teatrului de Operă și Balet din Chișinău în 1989, de maestru de balet Tatiana Legat (Leningrad) în coregrafia lui Marius Petipa și K. Sergheev, scenografia V. Okunev, Irina Press.

După muzica lui P. Ceaikovski este pus în scenă baletul Serenada (1989), montată de maestru de balet M. Alexidze în scenografia lui Veaceslav Okunev.

Spărgătorul de nuci este al treilea balet scris de compozitor în 1892 după basmul scriitorului german E.T.A. Hoffmann și face parte din ultimele sale creații. În același an, acest balet în două acte, în coregrafia lui Marius Petipa este montat pe scena Teatrului Mariinski. Cât ar fi de paradoxal, dar această lucrare în timpul vieții compozitorului nu s-a bucurat de succes. Însuși Ceaikovski o considera compoziție nereușită.

Peste decenii, această poveste feerică de Revelion devine una dintre cele mai populare, în special, jucată în ajunul Anului Nou. Despre baletul Spărgătorul de nuci critica scria că: „un balet din lumea veche a devenit o tradiție de Crăciun în lumea nouă”. Din 1960 grație muzicii lui Ceaikovski el va căpăta o nouă viață.

Așa, premiera baletului Spărgătorul de nuci în republică are loc la 31 decembrie 1977, coregrafia Oleg Melnic în scenografia L. Kaușanski și N. Gușu. O nouă versiune va surprinde spectatorul autohton în 1998, prin coregrafia și regia lui Iuri Grigorovici (coregraf la Teatrul Bolșoi din Moscova), scenografia Simion Virsaladze (Tbilisi, de la Bolșoi).

În secolul XX, partiturile din balet au devenit cele mai cunoscute și utilizate în film și TV, precum ar fi dansul rus sau Valsul Florilor. Astfel, în lungmetrajul său muzical Fantezia (1940), Walt Disney își propune să vizualizeze muzica clasică. Printre fragmentele animate în film va fi și secvența din baletul Spărgătorul de nuci, care va fi de data aceasta departe de subiectul hoffmannian. Regizorul american vede în muzica compozitorului rus alte imagini. Prin intermediul imaginilor animate spectatorul este transferat într-o pădure de poveste unde spiridușii zboară, florile dansează sub Valsul florilor, chiar și populația din ocean înoată sincron sub ritmurile muzicii. Și toate aceste imagini feerice se nasc din muzica lui P. I. Ceaikovski…

Același Walt Disney creează lungmetrajul muzical de animație Frumoasa adormită (Sleeping Beauty, 1959) pe motivele baletului omonim al lui P. Ceaikovski, cu utilizarea muzicii acestuia. În acest film Disney a decis să-și realizeze visul său: dansul în nori a prințului și prințesei, considerând că „dragostea este vis, și acesta trebuie să existe în film”. Filmul a câștigat Premiul Oscar pentru muzică.

Peste două decenii și ceva, Richard Rich, unul din foștii regizori ai Studioului Disney va crea o fantezie muzicală de animație The Swan Princess (1994) bazat pe baletul Lacul lebedelor al lui Ceaikovski. Filmul va avea șapte sequel-uri și se va bucura de popularitatea tinerilor spectatori.

Atât povestea lui Hoffmann, cât și baletul pe muzica lui P.I. Ceaikovski va inspira regizorii filmelor de animație. Cea mai dramatică lucrare animată din perioada sovietică este considerat filmului Spărgătorul de nici (1973) în regia lui Boris Stepanțev. La ecranizarea baletului regizorul a utilizat filmări combinate și efecte tehnice care n-au mai fost repetate în animația sovietică. Pelicula a fost apreciată cu Premiul I la Festivalul Internațional de film pentru copii și tineret din Gijon, Spania.

Dar nu numai aceste balete renumite devin motive de inspirație pentru regizori, ci și alte opusuri. Astfel, părintele animației ruse și sovietice Ivan Ivanov-Vano, consideră rolul muzicii în film unul determinativ, încât în Povestea de iarnă (1945), Moș Gerilă organizează sărbătoarea în jurul bradului sub muzica lui P. I. Ceaikovski. În piesele pentru pian Anotimpurile va descoperi motive pentru crearea unui film omonim, bazat pe tradițiile și arta populară rusă. Din albumul compozitorului va prelua lucrările Toamna și Trioka, încercând să le găsească echivalente vizuale. Pelicula Anotimpurile (1969), creată împreună cu Iuri Norștein, este una dintre cele mai semnificative în creația regizorului, anume prin modalitatea de folosire a muzicii în film…

Regizoarea rusă Inesa Kovaliskaia se specializează pe filmele muzicale, în special, se adresează la lucrări clasice, ale celor mai cunoscuți compozitori. Pentru seria de filme Album copilăresc (Detskii album, 1976) au fost selectate 13 piese muzicale din culegerea de compoziții pentru pian cu același titlu al lui P. I. Ceaikovski. E o modalitate de-a promova muzica serioasă în mediul copiilor.

La creațiile muzicale ale lui P. I. Ceaikovski s-au adresat pe parcursul secolului XX mai mulți creatori de filme. Printre cei care n-au trecut indiferenți față de muzica marelui compozitor a fost și Ion Popescu-Gopo, regizor român, care în filmul său science-fiction Comedie fantastică (1975) introduce fragmente din muzica lui. În mod special, impresionează secvența, când tânărul, crescut între pereții unei nave spațiale, privind filme cu splendide peisaje ale Terrei, în acordurile Concertului pentru pian de Ceaikovski, începe să simtă un dor chinuitor printru pământul de care a fost rupt.

Filmul care îi familiarizează pe tinerii amatori de muzică cu viața și opera compozitorului este pelicula din seria Poveștile bătrânului pian: Piotr Ilici Ceaikovski. Elegie (2011) autorul scenariului Irina Margolina, regia Barry Purves.

Bibliografie

Aurelian Dănilă. Opera Moldovy. Chișinău: Prut internațional, 2008.

Aurelian Dănilă. Opera din Chișinău: privire retrospectivă. Chișinău: Prut internațional, 2005.

Elfrida Coroliov, Nicolae Aga. Baletul moldovenesc. Actori, roluri, spectacole. Chișinău: Biblioteca științifică centrală, 2015.

Text de Violeta Tipa, aranjare text Anastasia Moldovanu

Revistă bibliografică : Gleb Ciaicovschi-Mereșanu, muzicolog, profesor, folclorist, regizor, cercetător și animator al vieții culturale (1 mai 1919 – 22 iunie 19 99)


Cărți din colecția Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” :

1.      Ciaicovschi-Mereșanu, Gleb. Memorii / Gleb Ciaicovschi-Mereșanu. – Chișinău : Epigraf, 2019. –  96 p.

„Gleb Ciaicovschi-Mereșanu a început să scrie Memorii în ultimul an de viață. Din păcate, a ajuns doar până la anul deportării – 1949. Preluând o parte din arhiva profesorului, am găsit o agendă în care erau înșiruite, cu scris de mână tremurândă, fragmente din memorii. Pe prima pagină este indicat cuprinsul integral al lucrării. Sunt delimitate șase capitole. Fiecare capitol are un titlu și preconiza să fie anticipat de un citat în limba latină cu o traducere în română. Au fost scrise doar patru citate, pentru restul capitolelor, probabil, nu a reușit”, desprindem din prefața cărții semnată de Svetlana Badrajan, dr. în studiul artelor.

Care sunt acestea, aflați răsfoind paginile acestui valoros volum de Memorii. Partea a doua a lucrării, în aspect cronologic, începe cu anul 1949, doar că șirul evenimentelor nu mai poartă semnătura lui Gleb Ciaicovschi-Mereșanu, ci sunt evenimente înregistrate din spusele soției, doamna Leocadia Ciaicovschi. Gleb Ciaicovschi-Mereșanu urma să scrie despre exilul său și a familiei sale în Siberia (1949-1956), despre activitatea sa în calitate de director artistic al Filarmonicii (1956-1968), cât și despre  activitatea sa la Conservator ca profesor (1968-1998).

Din păcate, nu i-a ajuns Timp. Or, Timpul nu a mai avut răbdare…

Volumul „Memorii” a fost îngrijit de dr. Svetlana Badrajan, prof. univ. inter.  de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova și-a adus contribuția la editarea acestei cărți.

Сeaicovschi-Mereșanu, Gleb. Mihail Bârcă, compozitor și dirijor  / Gleb Ceaicovschi-Mereşanu. – Chișinău : Ştiinţa, 1995. – 124 p.

„Mihail Bârcă este un adânc cunoscător al folclorului muzical basarabean, iar unele compoziții de ale d-sale sunt cântate astăzi de corurile din Praga Viena, Berlin, Paris,  Petre Ștefănucă.

Pezentul studiu vine să reflecte preocupările compozitorului și dirijorului Mihail Bârcă, eminent om de artă basarabean în domeniul interpretării și creației muzicale atât în Basarabia, la Chișinău, cât și în Oltenia, la Craiova, care rămân până astăzi insuficient cunoscute.

Și pentru ca cititorul să poată urmări mai lesne calea de creație a ilustrului muzician, autorul și-a structurat lucrarea în două capitole. Cel dintâi include trei subcapitole intitulate sugestiv : Pe calea sublimului ; Preocupări folclorice ; Activitatea de dirijor. Captolul doi cuprinde : Creația muzcală ; Cântece pentru voci egale ; Lucrări corale ; Lucrări pentru voce și pian ; Cânturi religioase ; Colinde și cântece de stea.

 În continuarea celor două capitole este expusă Lista creațiilor compozitorului Mihail Bârcă. Iar scrisorile compozitorului Mihail Bârcă adresate lui Gleb Ceaicovschi-Mereşanu  inserate în Anexa de la finalul monografiei, constituie o adevărată revelație. Reproducem un fragment :

Dragă Gleb, muzicologii din România m-au declarat clasic „fiind în viață”. Știu că în Pantheonul vostru muzical figurează Musicescu, Kiriac. De ce n-ași fi și eu cândva printre ei. Al Dumneavoasrtă M. Bârcă, Craiova, 27-IX-67”.

Tot aici, găsim Lista spectacolelor Operei Basarabene, dirijate de Mihail Bârcă și un Index de nume.

Ceaicovschi-Mereșanu, Gleb. Serghei Lunchevici / Gleb Ceaicovschi-Mereșanu. – Chișinău : Literatura artistică, 1982. – 94 p.

Monografia reflectă momente esențiale din activitatea violonistului și dirijorului Serghei Lunchevici, Artist al Poporului. Este prezentată activitatea lui Serghei Lunchevici pe post de dirijor al faimoasei Orchestre de muzică populară „Fluieraș”, actor de cinema (jucând în câteva din filmele turnate la studiourile „Moldova Film” și „Telefilm-Chișinău”), în turneele, decadele și festivalurile la care a participat. Primul turneu al lui Serghei Lunchevici în străinătate a fost în Republică Democratică Germană, iunie-iulie 1958. La final sunt incluse câteva lucrări muzicale de Serghei Lunchevici printre care prelucrări de cântece și melodii populare, precum și lucrări proprii, urmate de Discografia violonistului și o Bibliografie.

Ceaicovschi-Mereșanu, Gleb. Tamara Ceban / Gleb Ceaicovschi-Mereșanu. – Chișinău : Literatura artistică, 1982. – 96 p.

Tamara Ceban este un nume important în domeniul muzical din Republica Moldova, nume care a devenit aproape un sinonim al cântecului moldovenesc. Viaţa, activitatea multilaterală, creaţia interpretativă a cântăreţei prezintă interes şi pentru faptul că a fost aproape în toate prima: prima absolventă a primului Conservator de Stat din Republică, prima participantă la Festivalul mondial al tineretului şi studenţilor, prima cântăreaţă din Moldova, căreia i s-a decernat titlul onorific de Artistă a Poporului ş.a. Conținutul acestei cărți este împărțit în două părți: Viața și Creația. În prima parte, Viața, sunt informații despre copilărie și studii. În ceea ce privește a doua parte – cântecele și impresiile. În această lucrare sunt prezentate o serie de fotografii din arhiva personală a artistei.

Ceaicovschi-Mereșanu, Gleb. Cîntăreți celebri  : Din trecutul muzical al Moldovei / Gleb Ceaicovschi-Mereșanu. – Chișinău : Cartea Moldovenească, 1973. – 68 p.

Arta vocală are un rol important în istoria culturii muzicale din Moldova. Lucrarea de față prezintă câteva portrete ale cântăreților de operă și de muzică de cameră din Moldova, care au obținut rezultate remarcabile atât pe plan național, cât și internațional. Este vorba de Elena Asachi, compozitoare, pianistă și chitaristă; tenorul Alexandru Antonovschii ; Valentina Cuza, artistă de operă ; Gavril Afanasiu, bariton ; Lidia Lipcovscaia, cântăreață de operă ; Eugenia Lucezarscaia, cântăreață de operă ; Nicolae Nagacevschi, tenor ; Maria Cebotari, cântăreață. Pentru fiecare interpret s-a plasat biografia și viața scenică a acestuia.

Gleb Ciaicovschi-Mereșanu : (1919-1999) : Biobibliografie / Acad. de Muzică, Teatru și Arte Plastice ; resp. ed. : Svetlana Mihailiuc ; alcăt. : Vasilisa Nechiforeac, Svetlana Teodor, Irina Scorpan. – Chișinău : AMTAP, 2009. – 274 p.

Apariţia acestei lucrării este prilejuită de două evenimente: 90 ani de la naştere şi 10 ani de la trecerea în nefiinţă a redutabilului folclorist, muzicolog, critic muzical, compozitor, pedagog, cercetător, publicist, organizator şi animator pasionat al vieţii culturale – Gleb Ciaicovschi-Mereşanu. Lucrarea de faţă vine să pună în circulaţie şi unele lucruri absolut inedite, încă necunoscute, pe care cititorul va avea plăcuta ocazie să le descopere pentru sine doar în paginile acestei lucrări. Este vorba de cântecele, textele muzicale culese de autor, inserate toate la compartimentul Gleb Ciaicovschi-Mereşanu – culegător de folclor, unde pentru prima dată această zestre muzicală a fost aşezată cronologic şi care constituie o adevărată comoară ce urmează a fi descoperită şi pusă în valoare. La elaborarea acestei biobibliografii alcătuirotii au căutat să atragă pe cei mai avizaţi oameni din arealul cultural de la noi, nume notorii, oameni care l-au cunoscut şi care au activat alături: compozitorul Constatin, Rusnac, Tudor Colac, parte dintre ei au fost şi discipoli ai profesorului. În prefaţa cărţii veţi găsi articole, omagii semnate de adevăraţi profesionişti, cum ar fi:  Svetlana Badrajan, dr. în studiul artelor, Angela Rojnoveanu, dr. în studiul artelor, Tudor Colac, dr. în etnologie. Cititorul interesat va avea posibilitatea rară, dacă nu chiar unică, să afle, satisfăcându-şi bucuria cunoaşterii, tot traseul vieţii parcurse de Gleb Ciaicovschi-Mereşanu, din tabelul cronologic, bine aşezat, şi competent comentat, pe care l-au propus alcătuitorii. Iar colajul fotografic afişat la sfârşitul cărţii ne poartă paşii prin biografia redutabilului folclorist. Mai nou, cartea se deschide cu un acrostih semnat de remarcabilul compozitor Constantin Rusnac, discipol, coleg dar şi un mare prieten de suflet al maestrului.  Ştiindu-l pe dinafară pe profesor, Constantin Rusnac a putut să cuprindă şi să acuprindă într-un singur acrostih tot ceea ce a însemnat Gleb Ciaicovschi-Mereşanu. Între rândurile înşiruite pe 3 pagini de carte se regăseşte viaţa unui om de la naştere până la Marea trecere. Acest acrostih, dar şi cel semnat de Maria Stoianov, interpreta de muzică populară, eleva  maestrului, membră a ansamblului folcloric Ţărăncuţa, conferă lucrării un spor considerabil de nobleţe, dar şi de autoritate.  Toate, însă adună între coperţi un efort uriaş de cunoaştere făcut de autori, pentru alcătuirea unei lucrări biobibliografice atent elaborată şi bogat documentată. O lucrare mult aşteptată, care se vrea pe masa fiecărui profesor şi student de la instituţiile de profil, dar şi a fiecărui om de cultură. Ia-o în mâini, deschide-o şi vei fi în posesiunea unui ghid muzical de nădejde.

Elaborare : Tamara COTOMAN;

adaptare și aranjare text Anastasia Moldovanu

EVOCĂRI : Gleb Ciaicovschi–Mereşanu


Muzicolog, folclorist, pedagog şi regizor. Născut: 1 mai 1919, Mereşeni, Lăpuşna – m. 22 iunie 1999, Chişinău, înmormântat la Cimitirul Ortodox Central din Chişinău).

Studii: Conservatorul Municipal din Chişinău (1939, 1940-1945). În 1955 absolvă Conservatorul Moldovenesc de Stat din Chişinău, specialitatea muzicologie, clasa profesorului L. Gurov. Laborant, apoi colaborator ştiinţific inferior la cabinetul de folclor al Conservatorului de Stat din Moldova (1945-1949); profesor la şcolile medii de muzică din Chişinău şi din Kemerovo (1946-1956); conducător artistic la Filarmonica de Stat din Moldova (1956-1967); redactor ştiinţific superior la Encicliopedia sovietică moldovenească (1967-1968); şef al catedrei de folclor la Institutul de Stat de Arte G. Musicescu din Chişinău (1968-1976); preşedinte al Comitetului de conducere al secţiei moldoveneşti a Fondului Muzical din U.R.S.S. (1973-1979); consultant în  domeniul folclorului şi şef al Secţiei de Folclor la Uniunea Compozitorilor din Moldova (1973-1984); preşedinte al Secţiei de Folclor din cadrul Uniunii Compozitorilor din Moldova;  conducător  artistic la Direcţia unită a Filarmonicii de Stat din Moldova şi a Palatului Octombrie (Palatul Naţional) (1976-1982); şef al Catedrei de folclor a Conservatorului de Stat G. Musicescu (1984-1988), iar din anul 1988 este conferenţiar. În calitate de regizor a pus în scenă concerte şi reprezentaţii festive la Chişinău şi în alte oraşe. E unul din iniţiatorii Festivalului muzical internaţional Mărţişor. Fondatorul ansamblului folcloric Ţărăncuţa (1986). A cules peste 2500  de cântece şi alte creaţii populare, pe care le-a valorificat parţial în cărţile: Doine, cântece, jocuri, Cântece populare moldoveneşti,  Cântece populare contemporane” ș.a. Este autorul a peste 200 de articole publicate în presa periodică și în publicaţiile de specialitate.

Căutaţi şi veţi găsi semnătura Domniei sale pe copertele monografiilor  : Cântăreţi celebri (1973);  Tamara Ceban (1980); Serghei Lunchevici (1982); Literatura muzicală moldovenească (1982); Compozitori şi muzicologi din Moldova : Lexicon bibliografic (1992); Mihail Bârcă compozitor şi dirijor (1995); Învăţământul muzical în Moldova: de la origini la contemporanietate (1996); Învăţământul muzical din Moldova (de la origini pînă la sfîrşitul secolului XX) (2005).

În cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate a fost prezentatorul permanent al ciclurilor Dirijori contemporani, Folclorul şi compozitorul, Enciclopedie folclorică.

Este posesorul unor diplome de onoare oferite de Letonia (1966), Moldova (1967), Armenia (1976). Membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova (1968). Insigna de onoare (1960). Maestru Emerit al Artei din Moldova (1974). Artist al Poporului din Moldova (1989).

Răsfoind colecția Bibilotecii de Arte „Tudor Arghezi”, zăbovind printre rafturile cu cărți frumos aranjate și cu multă grijă orânduite, am dat de un excepțional volum de Memorii ce poartă semnătura Gleb CiaicovschiMereşanu și mă grăbesc să vă spun că am avut marele noroc și onoarea să-l cunosc personal pe redutabilul folclorist și pedagog. 

S-a întâmplat cu ani în urmă, pe când activam la Uniunea Compozitorilor din Moldova, unde maestrul venea foarte des. Nu pleca fără să mă întrebe: „ce cântări se mai aud, pe la voi, prin sat?”. Și nu conta anotimpul de afară, fie vară, primăvară sau chiar toamnă, mă ruga să-i cânt, dar cu glas tare „Umblă maica după fiu”. E un colind vechi-străvechi pe care l-am învățat de la tatica meu Efim Cotoman, Dumnezeu să-l odihnească, și pe care-l mai colindăm încă și azi, cu toată familia. „Nicăieri, prin câte sate am fost, dar am cutreierat Moldova în lung și-n lat, – nicăieri nu am mai auzit această variantă de colind, atât de curată, absolut intactă, iar melodia are o notă aparte de tragism”.  

Creaţia folclorică, muzicală şi poetică, este considerată drept un monument al spiritualităţii noastre. Ea nu trebuie distrusă şi deformată... Gleb Ciaicovschi–Mereşanu

Și încă ceva. Ceva ce mi-a spus maestrul : „Într-o bună zi am să ajung şi la dumneata în sat. Trebuie să ajung. Acolo este înmormântat bunelul meu, preotul Timofei”.

Nu ştiu dacă a apucat să mai ajungă la mormântul bunelului-preot. Ştiu, cu mare certitudine, că şi astăzi în curtea bisericii din satul meu de baştină, Ermoclia, Ştefan-Vodă, de un secol şi mai bine stă mormântul preotului Timofei. Executată în granit negru, piatra funerară are forma unui arbore viguros, dar detrunchiat, străjuit de o cruce impunătoare pe care stă încrustat „preotul Timofei Grigorievici Ciacovschi, decedat în ziua de 1 aprilie 1907”. Bine îngrijit şi la un loc mai de cinste, mormântul mai păstrează şi azi urmele trecutului. Este istoria satului. Tatica iși amintea, din cele povestite de bătrânii satului : „Marele preot Timofei, pentru că aşa îl numeau enoriașii, era de o frumuseţe uluitoare. Avea o voce gravă, cuceritoare. Când pornea slujba vocea lui răzbătea prin pereţii bisericii, se răspândea peste tot satul, adunând binecredincioşii în lăcaşul sfânt al Domnului. A fost cel mai înţelept şi mai cuminte preot pe care l-a avut vreo dată satul Ermoclia. Istoria i-a înveşnicit numele.

Pe cât înaintăm în timp, pe atât ne întoarcem mai mult spre istoria noastră… Gleb Ciaicovschi–Mereşanu

Și încă un epizod ce îmi stăruie în memorie, care de fapt, a fost și ultimul. În luna mai 1999 Biblioteca Naţională organiza o şedinţă a Salonului Muzical cu laitmotivul „Gleb Ciaicovschi-Mereşanu la 80 de ani”, cu participarea muzicologului. Era cea din urmă prezenţă fizică a Domniei Sale la asemenea activităţi. După care a urmat… MAREA TRECERE… A plecat la Domnul pe când se îngâna primăvara cu vara. Era ziua a 20-ea a lui Cireşar, anul 1999.

Cercetând mai multe documente, nu știu de ce, ochiul s-a oprit asupra cifrei 9. Multe, mult prea multe, sunt cifrele de 9. Tocmai de cinci ori se repetă în cele două numere imprimate pe coperta cărţii: primul indicând anul naşterii  – 1919, celălalt- anul trecerii în nefiinţă – 1999. Ce o fi vrut să însemneze, aceste cifre de 9? Numerele, spune sfântul Martin, „sunt învelişul vizibil al fiinţelor. Dacă eficacitatea cuvântului este mare, cea a numărului o depăşeşte; dacă cuvântul este explicaţia semnului, numărul este rădăcina secretă a acestuia, fiind produsul sunetului şi al semnului, este deci totodată mai puternic şi mai misterios. 

Fiecare lume este simbolizată de un triunghi, o cifră ternară: cerul, pământul, infernul. Nouă este totalitatea celor trei lumi. În scrierile homerice, această cifră are o valoare rituală. Cele nouă muze au fost zămislite de Zeus în nouă nopţi de dragoste. S-ar părea că nouă este măsura gestaţiilor, a căutărilor fructuoase şi simbolizează încununarea eforturilor, desăvârşirea unei creaţii. E simbolul încoronării efortului creator”, desprindem din Dicţionarul de simboluri. 

Nouă (9), fiind ultimul din seria de cifre, anunţă deopotrivă un sfârşit şi o reîncepere. El exprimă sfârşitul unui ciclu, finalul unei curse, încheierea unei verigi, or, curba vieţii maestrului s-a închis într-un an ce poartă trei, dar tocmai trei cifre de 9 – 1999.

Așa l-am cunoscut pe  muzicologul, neobositul etnograf și folclorist, descoperitor de noi valenţe muzicale Gleb Ciaicovschi -Mereşanu.

Un studiu de Tamara COTOMAN, bibliotecar

Priveghetoarea din munții Carpați : Maria ILIUȚ, interpretă de cântece populare românești, culegătoare și valorificatoare a folclorului muzical din Bucovina. (65 ani de la naștere)


„Doru-n inimă mi-i sfânt / De-al Bucovinei pământ / Până mor îl port în gând”. (Maria Iliuț)

Revistă bibliografică : Cărți, reviste, CD-uri din colecția Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” :

Ansamblul TALANCUTA coperta imajeMaria Iliuț O privighetoare de munteAndrei Tamazlâcaru Aprindeți luminile

1. Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă / Eleonora Schipor. – Cernăuți : Prut, 2008. – 202 p. – foto ; note.

„Frumoasă, talentată, bună la suflet, amabilă, harnică, sinceră, înțelegătoare, modestă…Cred că v-ați dat seama, dragi cititori, despre cine e vorba. Sau dacă nu știți precis, atunci priviți la fotografia de pe copertă. Este ea, crăsneanca Maria Iliuț, Doamna cântecului popular buco-vinean. Stabilită de peste trei decenii în capitala Moldovei, această gingașă, dar rezistentă doamnă, duce pe meridianele lumii acel cântec bucovinean cu irepetabilul său specific crăsnenesc. Dar, pentru a o cunoaște mai îndeaproape trebuie să citiți această carte” – ne îndeamnă chiar autoarea cărții Eleonora Schipor. Volumul este structurat în două capitole : primul reflectă perioada basarabeană din viața Mariei Iliuț, cel de-al doilea – toată epopeea bucovineană a căntăreței. Deși scoasă de sub teascurile unei edituri din Cernăuți, și anume Editura PRUT, trebuie să vă anunț, dar nu fără mândrie, că această excepțională carte  poate fi găsită în colecția Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi”. Între copertele acestei cărți a încăput un destin, o soartă a unui artist desăvârșit, descrise cu lux de amănunte, reflectate și în fotografiile care ne-o prezintă pe viitoarea cântăreață chiar din fragedă copilărie până în prezent. Urmăriți traiectoria vieții cu urcușuri și povârnișuri/coborâșuri, în drum spre culmile Olympului!

Iar autoarea cărții face și o precizare : „Sunt absolut sigură că această carte va fi pe placul tuturor. Așa cum este pe placul tuturor și cântecul Mariei Iliuț din Crasna Bucovinei”.

2. Ghimpu-Munteanu, Veta. Ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini ; concepție, sel. și red. : Veta Ghimpu-Munteanu. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – 463 p. : foto. 

Această carte are ca subiect istoria și activitatea Ansamblului Etnofolcloric „Tălăncuța”, care are scopul de a valorifica moștenirea tradițională și a o propaga la un nivel de cercetare științifică. Este o culegere de articole selectate din mass-media Republicii Moldova. Un capitol aparte este rezervat interpretei de muzică populară Maria Iliuț. Deloc întâmplător acest lucru, pentru că anume, de aici, din „Tălăncuța” Maria Iliuț și-a luat zborul în lumea mare a cântecului popular.

3.Femei din Moldova : Enciclopedie ; Ed. : Iurie Colesnic . – Chișinău : Museum, 2000 . – 311 p.

În șirul impunător de personalități feminine incluse în enciclopedie se înscrie/regăsește și numele Mariei Iliuț. Autorul a  ținut să prezinte 665 de femei celebre care și-au adus aportul la prosperarea culturală, spirituală, socială și materială a ținutului nostru. Perioada istorică cuprinsă în volum este destul de vastă, începând cu secolul al XVI-lea și până în zilele noastre.

Ce alte nume de femei celebre mai sunt prezentate aflați la o lectura mai atentă a acestei valoroase enciclopedii.

4.Buzilă, Serafim. Enciclopedia interpreților din Moldova. – Chișinău, 1999. – P. 239.

„Lexiconul  Interpreți din Moldova al lui Serafim Buzilă, compozitor care își demonstrează – cu inteligență nativă, probitate și asiduitate ciclopică – cea de-a doua vocație (veritabilă violon d”Ingres!): cea de enciclopedist. Autorul dă dovadă de un l”esprit geometrique în colectarea, ordonarea și dispunerea materialului (biografic, bibliografic, fixarea rolurilor, prezența în filatelie, stabilirea listei elevilor și specificarea fondurilor arhivistice). Sub aspectul descrierii lexicografice Serafim Buzilă atinge limita exhaustivistului”, menționează criticul literar Mihai Cimpoi. Drept confirmare, deschideți pagina 239 a acestei valoroase lucrări unde este găzduită interpreta de muzică populară Maria Iliuț, activitatea căreia este prezentată cu lux de amănunte.

5.Pe drumuţul dorului… : Caiet de folclor : În memoria Tamarei Ciobanu / alcăt. și respons. : Andrei Tamazlâcaru. – Chișinău : Şearec, 2001. – 134 p. : foto. 

Pe cât de frumos, pe atât de sugestiv acest titlu-generic al Caietului de folclor, care se vrea drept un omagiu adus interpretei de muzică populară, supranumită și „Privighetoarea cântecului popular” Tamara Ciobanu. Pogorâtă din Berezlogii Orheiului, Tamara Ciobanu a pornit pe acel drumuț al dorului [ce diminutiv precis a ales autorul], a mers din sat în sat, în carul cu boi,  sau pe jos, pentru a aduce cântecul popular la inima omului. Acasă, dar și departe de casă, Tamara Ciobanu a cântat lumii cu drag, Și nu doar a cântat, dar a învățat și pe alții să cânte. Ilustra cântăreață are în palmares o pleiadă întreagă de discipoli.

Care sunt aceștia veți afla răsfoind paginile Caietului de folclor. Și nu doar atât. Găsiți aici, omagii, elogii, opinii despre Marea noastră Artistă  Tamara Ciobanu.

Iată ce ne mărturisește Maria Iliuț : „Am cunoscut-o pe Doamna cântecului popular moldovenesc în anul 1978, pe când era profesoară la catedra Canto academic a Conservatorului. Țin minte cum la început o ascultam pe furiș, cu sufletul la gură, lipită de ușa auditoriului în care-și instruia învățăceii. Mai târziu am cunoscut-o mai îndeaproape, rămânând impresionată și de energia ei. M-a uimit plăcut faptul că poseda simțul umorului. Era o personalitate care te cucerea din prima clipă… Era un om care făcea mult bine altora și, deseori, acest bine i se reîntorcea. Am vizitat-o până în ultimele ei zile de viață. Nici să-mi dea în gând că, peste ani, voi participa la un concurs, ce-i va purta numele…”. 

S-a întâmplat în anul 1980, când Maria Iliuț, devine Laureata Premiului I al prestigiosului Festival- concurs republican  „Tamara Ciobanu”, care, de fapt, este o legătură între timpuri și generații. Pe drumuțul dorului a mers Tamara Ciobanu, îndrumându-i și pe alții s-o urmeze. Sunt mulți, și toți, dar absolut toți, sunt talentați. Iar autorul cărții, folcloristul Andrei Tamazlâcaru, a avut mare grijă să-i înșiruiască pe toți și să le adreseze tuturor următorul îndemn : „Aduceți-ne dorul vostru de cântec” . Acest muninat Caiet folcloric cuprinde și un capitol aparte, unde sunt incluse melodii ale mai multor specii și genuri folclorice incluse în programul Concursului republican al interpreților de cântec folcloric „Tamara Ciobanu”: colinde, cântece de nuntă, cântece pentru prunci, bocete etc. Alături de versurile cântecelor sunt prezente și notele muzicale.

1.Tamazlâcaru, Andrei. Aprindeți luminile : Colinde culese și îngrijtie de Andrei Tamazlâcaru / Andrei Tamazlâcaru ; resp. de ed. Parascovia Berghie ; Uniunea Muzicienilor. – Chișinău : Sirius, 2002. – 116 p.

Volumul cuprinde Colinde, Cântece de Stea, orații și rituri teatralizate de Crăciun și Anul Nou, culese în expedițiile folclorice organizate de către Sectorul Folcloric al Uniunii Muzicienilor în diferite localități din Republica Moldova și Ucraina, o bună parte fiind adunate de cântăreața Maria Iliuț. 

În loc de epilog:

„Ce oameni de ispravă! Ce munteni harnici și iubitori de cântec s-au statornicit cândva pe aceste locuri și ce lume vrednică s-a ridicat pentru a duce aidoma unui mesaj dragostea de neam, grai, tradiții…”. (Ilie Motrescu).

Or, toate acestea poartă un singur nume MARIA  ILIUȚ

Andrei TAMAZLACARU Pe drumul dorului coperta imajeEnciclopedia interpreților Serafim BuzililăFemei celebre Enciclopedie coperta imaje

Discografie :

1. Iliuț, Maria. Numai cânt și dor de Bucovina / Maria Iliuț : [Cântece folclorice din Bucovina ] Maria Iliuț. – Chișinău : Music Master, 2004. – CD audio.

2.Iliuț, Maria. Ansamblul etnofolcloric „Crenguță de Iederă” ; conducător artistic : Maria Iliuț : [cântece folclorice] / Maria Iliuț. – Chișinău : Music Master, 2007. – CD audio.

Maria ILIUȚ și ansamblul Crenguță de iederă CD Coperta IIMaria ILIUȚ și Ansamblul Crenguță de iederă Coperta IMaria ILIUȚ Numai cânt si dor de Bucovina CD Coperta II

Elaborare : Tamara COTOMAN ; colaj fotografic de Ludmila COTOMAN; concept grafic, aranjare: Anastasia Moldovanu

 A se consulta și Lista bibliografică: Privighetoarea din Munții Carpați : Maria ILIUȚ, interpretă de cântece populare românești, culegătoare și valorificatoare a folclorului muzical din Bucovina. (65 ani de la naștere).

Listă bibliografică :Maria ILIUȚ, interpretă de cântece populare românești, culegătoare și valorificatoare a folclorului muzical din Bucovina. (65 ani de la naștere).
Cărți, reviste, CD-uri din colecția Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” :
1.Iliuț, Maria. [Tamara Ciobanu : opinii, amintiri] / Maria Iliuț // Tamazlâcaru, Andrei. Pe drumuțul dorului… : Caiet de folclor : În memoria Tamarei Ciobanu – Chișinău : Șearec, 2011. – P. 11.
* * *
2. Iliuț, Maria. „Aici, la baștină, mă alimentez spiritual, ca apoi să transmit acea frumoasă bogăție oamenilor care mă ascultă” : Interviu cu Maria Iliuț / Maria Iliuț ; consemnare : Natalia Clioț // Schipor, O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 123-124.
2.Iiuț, Maria. Un strop de Bucovină în inima Basarabiei : Interviu cu Maria Iliuț / Maria Iliuț ; consemnare : Maria Toacă // Schipor, O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 125-128.
4.Iliuț, Maria. „Am vrut să ajung la cer pe o scăriță” : Dialog cu cântăreața de muzică populară  Maria Iliuț  / Maria Iliuț ; consemnare : Nicolae Roibu //  Roibu, Nicolae. Să vă spun ce s-a-ntâmplat… . – Chișinău : [S. n.], 1999. – P. 129-131.
5.Iliuț, Maria. „Cântam pe munte, ca să-mi apăr oile de lupi…” : Interviu cu Maria Iliuț / Maria Iliuț ; consemnare : Anda-Cristina Vahnovan // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 283-287.
6.Iliuț, Maria. Cântece din trăistuța ei (Cuvânt despre o artistă) : Dialog cu Maria Iliuț / Maria Iliuț ; consemnare : Maria Mocanu // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 288-290.
7.Iliuț, Maria. „Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place”: Interviu cu Maria Iliuț / Maria Iliuț ; consemnare : Nicolae Motrescu // Schipor, O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 119-121.
8.Iliuț, Maria. „Dacă aveam castele și mașină la scară, nu aveam cântecul” : [Interviu] / Maria Iliuț ; consemnare : Aurelia Terguță // Schipor, O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 10-16.
9.Iliuț, Maria. „În Italia, eram ca o pasăre închisă în colivie” : Interviu cu cântăreața de muzică populară Maria Iliuț / Maria Iliuț ; consemnare : Nicolae Roibu // Roibu, Nicolae. Spovedanii de Vineri. – Chișinău : [S. n.], 2002. – P. 288-292.
10.Iliuț, Maria. „Maică-mea mă purta în straistă la zestre, la clăci, la hore” : Interviu cu interpreta de cântece populare Maria Iliuț / Maria Iliuț ; consemnare : Maria Saharneanu // Schipor, O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 39-68.
11.Iliuț, Maria. „Mi-am propus să fac o antologie de folclor” : Interviu cu Maria Iliuț ; consemnare : Rodica Mahu / Maria Iliuț // Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 79-82.
12.Iliuț, Maria. „Nu cred să existe chin mai mare pe lumea asta ca dorul de casă” : Interviu cu Maria Iliuț / Maria Iliuț ; consemnare : Maria Saharneanu // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 290-293.
13.Iliuț, Maria. Maria cântecului bucovinean sau privighetoarea de sub geana Carpaților : [Interviu] / Maria Iliuț ; consemnare : Ilie Luceac // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 302-322.
      * * *
14.Maria ILIUȚ – 1955 : [interpretă de cântece populare românești, culegătoare și valorificatoare a folclorului muzical din Bucovina, supranumită Privighetoarea Bucovinei] // Calendar Național 2005 / Biblioteca Națională a Republicii Moldova. – Chișinău, 2004. – P. 63-64.
15.Maria ILIUȚ – 1955 : [interpretă de muzică populară, supranumită Privighetoarea din Munții Carpați] // Calendar Național 2020 / Biblioteca Națională a Republicii Moldova. – Chișinău, 2019. – P.107-109.
16.Bechet, Pavel. Cântarea din creierii munților : [a Mariei Iluț] / Pavel Bechet // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 274-275.
17.Bechet, Pavel. Cântăreața Maria ILIUȚ [Profil] / Pavel Bechet // Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 5-6.
 18.Berghie, Parascovia. Să nu uităm valorile : [cântăreața de muzică populară Maria Iliuț] / Parascovia Berghie // Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 68-69.
19.Butnaru, Val. Duminica de joi : [Concert extraordinar „Numai cânt și dor de Bucovina, susținut de cântăreața de muzică populară Maria Iliuț] / Val Butnaru // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 293-294.
20.Buzilă, Serafim. Iliuț Maria // Buzilă, Serafim // Enciclopedia interpreților din Moldova. – Chișinău, 1999. – P. 239.
21.Buzilă, Serafim. Iliuț Maria // Buzilă, Serafim // Femei din Moldova : Encicl. – Chișinău, 2000. – P. 145.
22.Caciuc, Anatol. Nestematele, înfrumusețând cotidianul (Talentele tale, Bucovină : [cântăreața Maria Iliuț] / Anatol Caciuc // Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 17-18.
23.Ghimpu-Munteanu, Veta. Din dulcea Bucovină : [Maria Iliuț. Profil de creație] / Veta Ghimpu-Munteanu // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 282-283.
24.Ladaniuc, Victor. Maria Iliuț : [Profil de creație] / Victor Ladaniuc // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 278-281.
25.Morăraș, Mihai. Cu cântecul și dansul popular pe plaiurile lui Avram Iancu: [Evoluarea Ansamblului etnofolcloric „Iedera”, condus de Maria Iliuț, la Festivalul Internațional „Târgul de fete” de pe Muntele Găina din Maramureșul Istoric] / Mihai Morăraș // Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 36-37.
26.Morăraș, Mihai. Dinspre Putna, mai încoace : [Maria Iliuț] / Mihai Morăraș // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 275-277.
27.Morăraș, Mihai. La munte, sus, în Țara Moților: [Evoluarea Ansamblului etnofolcloric „Iedera”, condus de Maria Iliuț, la Festivalul Internațional „Târgul de fete” de pe Muntele Găina din Maramureșul Istoric] / Mihai Morăraș // Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 21-22.
28.Morăraș, Mihai. Maria Iliuț : numai Cânt și Dor de Bucovina : [Profil de creație] / Mihai Morăraș. Răzbunătorul eu pe mine însumi. – Chișinău : Reclama, 2007. – P. 256-260.
29.Morăraș, Mihai. „Numai Cânt și Dor de Bucovina” : [despre Maria Iliuț, interpretă de muzică populară] / Mihai Morăraș // Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 70-72.
30.Pohilă, Vlad. Cea mai mare Marie a muzicii lirice românești : [este menționată Maria Iliuț] Pohilă Vlad. Și totuși, limba română : (articole, eseuri, prefețe, recenzii). – Chișinău : Prometeu, 2008. – P. 164.
31.Roadedeal, Mihai. Demnă de recunoștința noastră : [cântăreața Maria Iliuț] / Mihai Roadedeal // Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 6.
32.Roibu, Nicolae. Lecția de demnitate a Mariei Iliuț : [Prima seară de creație a inerpretei pe scena Palatului Național din Chișinău cu genericul „Numai cânt și dor de Bucovina”] // Roibu Nicolae. Lumini și umbre-n ceas de taină : [dialoguri, medalioane și eseuri]. – Chișinău : [S. n.], 2005. – P. 290-292.
33.Roibu, Nicolae. Tudor Ungureanu : „Am făcut cea mai mare Academie de folclor – Academia „Tălăncuța” : [este menționată Maria Iliuț] // Roibu Nicolae. Dreptul la numele tău : (proză și publicistică). – Chișinău : [S. n.], 2017. – P. 19-20.
34.Saharneanu, Maria. Fiica Bucovinei : [Maria Iliuț. Profil de creație] / Maria Saharneanu // Eleonora Schipor // O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 38-39.
35.Schipor, Eleonora. Duminica sufletelor noastre : [cântăreața Maria Iliuț] / Eleonora Schipor // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 297-300.
36.Schipor, Eleonora. O privighetoare de munte cu nume de baladă : [Maria Iliuț] / Eleonora Schipor // O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – 200 p.
37.Tamazlâcaru, Andrei. Aprindeți luminile… : [Maria Iliuț și ansamblul etnofolcloric „Crenguță de iederă”’] / Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 296-294.
38.Tomuleț, Valentin. Destinul unui adevărat artist… : [Maria Iliuț] / Valentin Tomuleț // Ansamblul Etnofolcloric „Tălăncuța” în cronici și imagini. – Chișinău : [S. n. ], 2012. – P. 300-302.
39.Trofimov, Maria. Numai cânt și dor de Bucovina (Cu vocea ei celestă) : [Maria Iliuț. Portret de creație] : Maria Trofimov // Eleonora Schipor. O privighetoare de munte cu nume de baladă. – Cernăuți : Prut, 2008. – P. 77-78.
Elaborare : Tamara COTOMAN, aranjare Anastasia Moldovanu

Maria MOCANU – interpretă de muzică folk și populară, cercetător știinţific în domeniul folclorului și etnografiei, editor.


Vă propunem Lista bibliografică : Maria MOCANU – interpretă de muzică folk și populară, cercetător știinţific în domeniul folclorului și etnografiei, editor.

Lista conține: cărți, interviuri, CD-uri cu muzică populară, folk, colinde și folclor autentic din colecția Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” :

   Cărţi:

  1. Mocanu, Maria. Colinde din sudul Basarabiei / Maria Mocanu ; transcriere muz. : Vasile Chiseliţă ; notografie : Gheorghe Trifăuţan ; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filologie – Chişinău : [S. n.], 2008.- 184 p.
  2. Mocanu, Maria. Faţa soarelui : povestiri pentru copii / Maria Mocanu. – Chişinău : [S. n.] , 2012.- 32 p.
  3. Mocanu, Maria. Giurgiuleşti : Monografie etnofolclorică / Maria Mocanu. – Chişinău : Cartier, 1999. – 280 p.
  4. Mocanu, Maria. Interviuri în do major / Maria Mocanu. – Chişinău : Etnomuzic, 2004. – 200 p.
  5. Mocanu, Maria. Lin-pelin : [culegere de cântece folclorice] . – Timişoara : Augusta, 2001 . – 97 p.

***

Discografie :

  1. Mocanu, Maria. Dorul de mine s-a prins / Maria Mocanu : [Cântece folclorice ; aranjamente muzicale şi dirijor: Petre Neamţu ; foto : Anatol Mocanu, Nicolae Răileanu . – Chișinău : Etnomuzic, 2006. – CD audio.
  2. Mocanu, Maria. Spune-mi ceva / Maria Mocanu : Romanţe. – [S. l. : S. n., S. a.]. – CD.
  3. Mocanu, Maria. Sus, mai sus pe lăngă cer / Maria Mocanu : Muzică folk. – [S.l.] : Music Master, [ S.a.]. – CD.
  4. Mocanu, Maria. Vă colind Colindul mare / Maria Mocanu ; Muzică și versuri populare ; aranjament muzical : Dinu Mateevici, Sergiu Musteaţă și Victor Buruiană ; foto : Anatol Mocanu, Angela Brașoveanu. – Chișinău : Etnomuzic, 2006. – CD.

***

  1. Mocanu, Maria. “Cea mai importantă distincţie pentru un cântăreţ este aprecierea publicului”: [interviu cu interpretul de muzică populară Mihai Ciobanu] / Maria Mocanu // Casa părintească nu se vinde : 100 de cântece din repertoriul lui Mihai Ciobanu. – Chişinău : Prut Internaţional, 2008. – P. 13-18.

                                                                          * * *

  1. Roibu, Nicolae. “Mă simt bine atunci când trebuie să cânt în do major” : [interviu cu cântăreaţa de muzică folk şi populară Maria Mocanu] / Nicolae Roibu // Lumini şi umbre-n ceas de taină. – Chilinău : [S. n.] , 2005. – P. 188- 192.

                                                                           * * *

  1. Colac, Tudor. Maria Mocanu [laureta Festivalului “Crizantema de Argint” / Tudor Colac // Aureola Romanţei : (Festivalul “Crizantema de Argint” la 20 de ani) . – Chişinău : Notograf Prim, 2012. –  22.
  2. Ţopa, Tudor. Maria Mocanu / Tudor Ţopa // Localităţile Republicii Moldova : Itinerar documentar-publicistic il. : În 15 vol. Vol. 6 : Dre-G. – Chișinău : „Draghiștea”, 2006. – P. 554-556.

A elaborat : Tamara COTOMAN, bibliotecar

Maria Mocanu


Interpretă de muzică folk și populară, cercetător știinţific în domeniul folclorului și etnografiei, editor.

S-a născut la 1 ianuarie 1955 la Giurgiulești, raionul Cahul. Și-a făcut studiile la Școala medie din Giurgiulești (1962-1972), apoi la Facultatea de Filologie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (1972-1976). Pe parcursul carierei sale a desfășurat o activitate multiplă: pedagogică, știinţifică, artistică, jurnalistică și literară. A activat în calitate de pedagog în satul Manta, raionul Cahul (1976- 1980). A fost cercetător știinţific în cadrul Institutului de Cercetări Știinţifice în domeniul Pedagogiei (1981-1988), cercetător știinţific la Muzeul Republican de Literatură, Secţia folclor (1988-1991) și cercetător știinţific la Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Știinţe a Moldovei, Secţia folclor, actualmente Institutul de Filologie (1991-2010). În calitate de cercetător știinţific, a efectuat expediţii folclorice în ţară și în străinătate. Activitatea ei de bază însă o constituie cea de interpretă de muzică folk și de muzică populară. Muzica acestei interprete își are originile în folclorul și tradiţiile populare din sudul Republicii Moldova. A debutat cu muzică folk în 1980, la Radio Moldova. Participă la manifestări artistice din Moldova, la spectacole de muzică folk și de muzică populară. A realizat înregistrări audio și un șir de emisiuni la radio TV din Moldova și România, întâlniri de creaţie cu publicul meloman din școli, instituţii de învăţământ superior, întreprinderi, biblioteci etc. A fost realizatoare de emisiuni la mai multe posturi de radio și televiziune. Redactor prezentator al emisiunilor săptămânale de etnologie și muzică populară „Ethnos” și „Du-te, dor, pe la izvor” la Radio Antena CChișinău. Referent principal la cultură, învăţământ, știinţă în Aparatul Președintelui Republicii Moldova (2010- 2012), redactor prezentator al emisiunii de etnologie „Dor de izvor” la Radio România-Chișinău (din 2012). A editat mai multe discuri, casete, CD-uri cu muzică populară, folk, colinde și folclor autohton: „Spune-mi ceva”, „Sus, mai sus, pe lângă cer”, precum și CD-urile „Ce să fac eu dorului?”, „Dorul de mine s-a prins”, „Vă colind Colindul Mare”, „Secunda care sunt eu” etc. Este autoarea volumelor: „Giurgiulești: Monografie etnofolclorică”, „Lin-pelin”, culegere de folclor, „Interviuri în do major”, „Colinde din sudul Basarabiei”, „Proverbe și zicători” din seria „Tezaur folcloric”, „Faţa soarelui” etc. Colaborează în cadrul Proiectului știinţific „Procese de modernizare a patrimoniului cultural imaterial din România și Republica Moldova. Fenomenul folclorismului și creaţia tradiţională muzicală și literară”, încheiat între Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, Institutul de Filologie și Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Știinţe a Moldovei.

Titluri deţinute: membru al Uniunii Muzicienilor din Moldova, membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova, membru de onoare al Societăţii Culturale „Tibiscus” (Serbia), membru de onoare al Asociaţiei Socio-Culturale „Mihai Eminescu” din Reggio Emilia (Italia), Artistă a Poporului. Menţiuni și distincţii: laureată a Concursului Republican de Romanţe „Crizantema de Argint”, Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Muzică Folk „Galbenă gutuie”, secţiunea interpretare.

Bibliografie selectivă: Mocanu, Maria. Vă colind Colindul mare / Maria Mocanu ; Muzică și versuri populare ; aranjament muzical : Dinu Mateevici, Sergiu Musteaţă și Victor Buruiană ; foto : Anatol Mocanu, Angela Brașoveanu. – Chișinău : Etnomuzic, 2006. – CD.

Mocanu, Maria. Faţa soarelui : Povestiri pentru copii / Maria Mocanu. – Chișinău : [S. n.], 2018 – 32 p.

Mocanu, Maria. „Avem nevoie de cântecul patriotic” : [interviu cu interpreta de muzică folk Maria Mocanu] / consemnare : Victoria Bortă // Ziarul naţional. – 2014. – 22 aug. – P. 21.

Mocanu, Maria. Muzica folclorică este cea care-mi dă fi ori : De vorbă cu Maria Mocanu, interpretă de muzică folk și populară / consemnare : Valeria Prodan // Noi. – 2017. – Nr 7. – P. 14-15.

Ţopa, Tudor. Maria Mocanu / Tudor Ţopa // Localităţile Republicii Moldova : Itinerar documentar-publicistic. : În 15 vol. Vol. 6 : Dre-G. – Chișinău : „Draghiștea”, 2006. – P. 554-556.

N.-M. Ș

trext preluat: sursa: http://bnrm.md/files/publicatii/calendar%202020.pdf

În colecția Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” se regăsesc mai multe tipuri de documente de autoarea Maria Mocanu:

Maria Mocanu – autor de cărți.

Colinde din sudul Basarabiei  . – Chişinău : S. n.1, 2007 . – 183 p.; Giurgiuleşti : monografie etnofolclorică / Maria Mocanu . – Chişinău : Cartier, 1999 . – 280 p. : il.; Interviri în do-major. Chişinău : Etnomuzic, 2004 . – 200 p.; Lin-pelin : [culegere de cântece folclorice] . – Timişoara : Augusta, 2001 . – 97 p. ; Faţa soarelui : povestiri pentru copii / Maria Mocanu . – Chişinău : S.n., 2012 . – 32 p.

Maria Mocanu, autor CD:

Dorul de mine s-o prins / Maria Mocanu . – Chişinău : S.n., s.a.  –  CD audio; Sus, mai sus, pe lîngă cer / interpr. : Maria Mocanu . – Chişinău : S.n., 2000 . –  CD audio; Vă colind Colindul mare . – Etnomuzic, s.a. . – CD ; La lină fîntînă : Colinde din Basarabia . – Chişinău : Music Master, 2006 . –  CD; Spune-mi ceva [[Înregistrare audio]] : Romanţe . – S. l. : S. n.1, S. a. . – CD; Sus, mai sus, pe lîngă cer / Maria Mocanu . – S.l. : Music Master, s.a. . –  CD; Ce să fac eu dorului / Maria Mocanu . – Chişinău : Etnomuzic, s.a. . –  CD audio

Selecție de Anastasia Moldovanu

Consideraţii istorice asupra apariției Chişinăului


Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi”

Anul 2016 este anul când vom marca cu fast 580 de ani de la constituirea oraşului Chişinău. Evenimentele jubiliare vor demara în perioada decadei 4-14 octombrie, când vom sărbători şi Ziua Oraşului sau Hramul oraşului. Până atunci însă avem data de 17 iulie, ziua care se consideră ca data nhrisovaşterii localităţii (1436). Această onomastcă se datorează primei atestări documentare a urbei, care a ajuns cu claritate până la noi.  Hrisovul (act
domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc. în Ţara Românească şi în Moldova în Evul Madiu) intocmit pe 17 iulie 1436 în localitatea Vaslui reprezintă cea mai veche atestare documentară a Chişinăului. Prin acest act,  Ilie şi Ştefan, domnii Ţării Moldove au dat şi i-au întărit lui Oancea-logofăt pentru credincioasă slujbă mai multe sate pe rîul Răut între care Procopinţi, Macicăuţi şi Cozarăuţi. Privitor la stabilirea hotarelor acestor sate, în documentul menţionat, între altele, se precizează:„…şi la Bîc,

Vezi articolul original 537 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: