Tudor Chiriac, compozitor, profesor universitar doctor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Republica Moldova, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
75 ani de la naștere
De Ziua Internațională a Poeziei, născut la 21.03.1949
Adresare către fani:
Cât trăim pe-acest pământ
Codul semantic și mai mult decât atât
Dragi Fani ai creației mele, de multe decenii tot ni se spune că Moldova este cea mai săracă țară din Europa… Iată, avem rarisima ocazie pentru o legitimă mândrie: suntem unul dintre cele mai bogate spații etno-culturale ale lumii – o adevărată constelație de talente excepționale… în piesa „Cât trăim pe-acest pământ”. Deci, să le luăm pe rând, în ordinea intrării în discurs.
Pianistul George Todică (el a înregistrat solo-ul de pian), proaspăt laureat al concursului internațional „George Enescu” – a pus în introducere atâta suflet și măiestrie de parcă ar fi cântat dintr-un concert de Rahmaninov.
Protagonista Sănduța Ștefăneț – îngeraşul de printre stele și sunete cosmice de vibrafon… împreună cu Corul de copii „Vocile Primăverii”, colegii ei de misiune cu care coboară sublimul din cer… sub bagheta Mădălinei Ganea.
Gabriel Onicianu completează această puritate cerească, prin căldura deosebită a vocii sale native, cu „floricele” folk așa cum numai el știe să facă.
Bogdan Botez – omul orchestră… a înregistrat toate instrumentele din secția ritmică: chitările, basul și setul de percuție jazz… cu multă dăruire și ales profesionalism.
Intermedia trompetei solo („buciumul din Carpați”), repetată la nai, este expusă de Ghenadie Morarenco, respectiv, Andrei Druță... cu un amplu suflu simfonic în care ar încape tot eposul românesc de la origini până în actualitate.
Orchestra simfonică a Companiei publice Teleradio Moldova, cu maestrul Gheorghe Mustea la pupitru, care conduce întregul ansamblu – uneori reculegânduse în fața sunetelor muzicale pentru a ne induce stare de liniște, alteori punând la lucru intens aceste sunete… să respire în ele veșnicia…
Inginerii de sunet – Anatol Lupu și Ionuț Todică au realizat o regie / masterizare până la virgulă, punând în valoare toate aceste date semantice ca produs finit.
În sfârșit, dar nu în ultimul rând, traducerea versurilor în limba engleză – distinsul domn Emilian Popa, căruia îi mulțumesc.
„Cât trăim pe-acest pământ” a fost conceput pentru coloana sonoră la spectacolul „Horia”, după piesa lui Ion Druță… pomenit să-i fie numele în veci… că i-a fost hărăzită sfânta păstorire a neamului din Basarabia. Ulterior, cântecul a părăsit Teatrul „Luceafărul” din Chișinău devenind șlagăr. Arde cu pară albastră iată aproape jumătate de secol. La începuturi se cânta pe la evenimente; la nunți – alături de Tatăl nostru… Unii internauți (de alte confesiuni) se interesau dacă face parte din Liturghia ortodoxă. Alții îl vedeau ca Imn național al țării (însuși Dabija îi spunea deseori: „imnul acela al nostru…”). Cei mai mulți îl încadrau în genul cântecului patriotic. O persoană de la Academia Română adăuga: patriotism elevat, ca un cântec de ciocârlie – un adevăr dincolo de metaforă: ciocârlanul, care își face cuibul pe pământ (nu prin pomi), chiar cântă ca să-și marcheze teritoriul prin cântecul său nepereche.
Iar acum, bunii mei prieteni, câteva lucruri esențiale, la care (vorba lui Dorel Vișan) tot omul ar trebui să mediteze măcar un minut în fiecare zi. Într-o doină bihoreană se zice: La noi omul cât îi viu / Cântă și pentru pustiu, Numai dacă-i mort nu cântă / Dar și-atunci el stă… și-ascultă.
Frumos de tot, pe românește, cu seninătate și fără urmă de negativism.
A ascultat deja marele Nicolae Dabija, autorul versurilor… la fel – Iurie Sadovnic, primul interpret. Problema nu se pune cine-i următorul care va „asculta”… ci doar – ce va rămâne după ascultare… la ultima audiție… Aici este esența lucrurilor, şi se vede ca în oglindă că Dumnezeu nu este bun cu unii… rău cu alții… El este LEGEA – o urmează toți, de la cerșetori până la regi.
În videoclip este un moment cu o încărcătură simbolică specială: autorul îi transmite Sănduței un porumbel alb, simbol al Sfântului Duh (/ Spirit) – Sfânta noastră Spiritualitate – pe care Sănduța o primește și o transmite mai departe viitorimii. Când apare porumbelul, contrapunctul viorilor este atât de înalt, încât parcă este despre Lohengrin (de Wagner), care a coboât din ceruri să ne mântuiască… apoi este spațializat la viori, viole și violoncele… precum nemărginirea însăși. Bucurați-vă de ele, dragi fani ai muzicii. Piesa „Cât trăim pe-acest pământ”, atât de dragă vouă, trebuie să rămână într-un veșmânt orchestral audio-video adecvat și fără stângăcii… că până acum au existat aranjamente și interpretări foarte diferite.
Cu aceeași dragoste și considerație Tudor CHIRIAC
text preluat, sursa: https://www.facebook.com/100014191747449/posts/1773786203104421/?mibextid=xfxF2i
Surse: Ciobanu-Suhomlin, I. Repertoriul general al creaţiei muzicale din Republica moldova (ultimele două decenii ale se. XX), Chişinău, 2006, pag.61-63 ;
Consemnări pe cortină, Chişinău, 1989, pag.189-194;
Selecție de Anastasia Moldovanu
CHIŞINĂUL MUZICAL 