//
Interpreţi, Personalități

Maria Cebotari


(10.02.1910, Chişinău -9.06.1949, Viena)

Maria CebotariA fost soprana secolului XX şi cea mai importantă personalitate din tot spaţiul românesc care a cucerit treptat, timp de 18 ani întreaga lume cu vocea-i fermecătoare, de o frumuseţe rară, cu forţa talentului înăscut, cu capacitatea-i de a aduce în faţa publicului creaţii şi chipuri scenice, roluri de film, realizate în modul cel mai veridic şi convingător.

După şcoala normală de fete „Floriva Niţa” şi Capela Mitropolitană din Chişinău Maria Cebotari  urmează studiile în oraşul natal la Conservatorul „Unirea” (1924-1929) ca elevă a compozitorului Mihail Berezovschi. Activitatea artistică a început-o de timpuriu – la 14 ani debutează în calitate de vocalistă în Corul Mitropolitan din Chişinău, la vârsta de 15 ani se manifestă în calitate de soprană în operele „Tosca” şi „Aida” şi la vârsta de 16 ani este primită în calitate de actriţă în trupa lui Dubrovin din Chişinău. Continuă apoi ca  dansatoare şi cântăreaţa în trupa lui Alexandr Vîrubov ( 1927-1928), cu care interprinde un turneu în Franţa, unde studiază şi la Conservatorul din Paris, având o bursă din partea ministrului Nicolae Titulescu . Mai apoi se afirmă ca actriţă la Teatrul de Artă din Moscova şi decide şă-şi perfecţioneze specializarea cu Oskar Daniel (canto) la Hoschule fur Musik din oraşul Berlin (1929-1931), pe care îl absolveşte cu Magna cum laude, actriţă la Volrsbuhne în piesele Azilul de noapte de M. Gorki şi Cadavrul de L. Tolstoi, în spectacolele de revistă ale lui Heller-Charell şi Klein. Printr-un debut de mare succes în aprilie 1931 devine solistă pe scena operei din Dresda în rolul Mimi din opera „Boema” de G. Puccini şi solistă a operei din Berlin (1935-1946). În perioada de timp 1947-1949 este solistă a Operei de Stat din Viena. Maria Cebotari a fost apreciată în special în roluri din creaţiile lui Mozart, Puccini şi Strauss. Pentru vocea ei deosebită, înnobilată de un lirism şi dramatism aparte, compozitorul Richard Strauss a scris opera Salomeea. A cântat şi în Recviem de W.A. Mozart, Patimile după Matei de J.S. Bach, Recviem de G. Verdi, Sabat mater de G. Rossini, Simfonia nr. 9 în re minor de Beethoven, Anotimpurile de J. Haydn ş.a. O mare parte din activitatea sa a consacrat-o turneelor artistice la Praga, Paris, Roma, Milano, Anvers, Copenhaga, Zurich, Florenţa, Londra, Bassel, Bruxelles, Amsterdam, Salzburg, Palermo, Wiesbaden, Berna, Bucureşti, Riga etc. La invitaţia personalităţilor renumite ale timpului din domeniul muzicii a luat parte la festivalurile muzicale din marile oraşe ale Europei

În teatru a jucat roluri în: „Nunta lui Figaro”, „Turandot”, „Traviata”, „Valsul fantomă”, „Parsifal”, „Aurul Rinului”, „Rigoletto”, „Trubadurul”, „Iulius Cesar”, „Orfeu şi Euridice”, „Ifigenia în Aulida”, „Andre Chenier”, „Faust”, „Paiaţe”, „Leac de dragoste”, „Prefăcuta grădinăriţă”, „Răpirea din Serai”, „Dona Diana”, „Evghenii Onegin”, „Moartea lui Danton” etc.

În film a jucat roluri: Troika (1931); Pensionarul ţarinei (Mutterlied, 1936); Fete în alb (Madchen in weiss, reg. Victor Janson, 1936); Inimi tari (Starke herzen, reg. Herbert Maisch, 1937); Iubirile lui Verdi (Giuseppe Verdi, reg. Carmine Gallone, 1938); Cântecul mamei (1938); Cântec de leagăn (1938); Visul doamnei Butterfly (In sogno di Butterfly, reg. C. Gallone, 1939); Iubeşte-mă, Alfredo (Ama-mi, Alfredo!, reg. C. Gallone); Odesa în flăcări (reg. Ion Cantacuzino, 1942); Maria Malibran (reg. Guido Brignjnt, 1943), realizare de casele de film din Berlin şi Grandi Filmi Storci din Roma.

Maria Cebotari este distinsă la vârsta de 24 de ani cu premiul criticii muzicale germane Kammersangerin (1934) şi primeşte distincţia regală „Coroana României în grad de comandor (România, 1943).

Nefericirea Mariei Cebotari a constat însă în faptul că a cântat şi a activat în perioada Germaniei naziste, aducândui-se pe nedrept învinuiri de colaborare cu acest regim. Chiar şi în perioada în care era cea mai iubită, apreciată şi celebră cântăreaţă din lume, ea spunea: „Niciodată şi în nici o împrejurare nu mi-a trecut prin cap să spun altceva decât că sunt româncă din Basarabia sau, pur şi simplu, româncă”. Subiectul acesta este unul tragic în destinul artistei şi s-au făcut eforturi din partea cercetătorilor, a oamenilor de artă pentru a contribui la elucidarea veridică a realităţii de atunci. Aurelian Dănilă, cronicar al culturii noastre, doctor habilitat în studiul artelor, profesor universitar editează cartea „Maria Cebotari în amintiri, cronici şi imagini, Chişinău,1999”. În regia lui Vlad Druc, scenariul Dumitru Olărescu şi consultantul A. Dănilă în 2004 la Chişinău se lansează în premieră filmul „Aria”, care mai apoi este relansat într-o nouă proiecţie în 2013. Referindu-se la realizarea acestui film, autorul şi cineastul Dumitru Olărescu spune că a folosit foarte multe fragmente din presa vremii şi din jurnalul personal al Mariei Cebotari, şi că prin această peliculă, făcută dintr-un simţ al datoriei şi al iubirii, s-a făcut tot posibilul, „ca s-o aducem pe Maria Cebotari acasă”.

După 105 ani contează foarte mult amintirile despre această artistă, care se înscrie negreşit în lista celebrităţilor mondiale de cântăreţi ai secolului XX, Maria Cebotari. Mai ieri, artistul plastic Glebus Sainciuc (astăzi regretat) spunea… a fost vecină şi prietenă cu familia mea. Cântecul ei a pornit de la biserica Sfânta Vinere din Chişinău (de lângă casa ei) unde cânta în corul bisericesc, iar talentul ei – din grădina publică a Catedralei, unde în zilele de duminică aveau loc concerte muzicale. Oaspeţi din străinătate au ascultat atunci vocea minunată a Mariei, propunându-i dezvoltarea carierei muzicale peste hotarele ţării.

Bibliografia referitor la viaţa şi opera Mariei Cebotari este enormă şi îşi are începutul încă din îndepărtatul an 1928 din presa vremii. În colecţia Bibliotecii de Arte „T. Arghezi” sunt următoarele surse:

Cebotari, Maria // Femei din Moldova : encicl. / ed. Iurie Colesnic. – Ch., 2000. – P. 65.

Cebotari, Maria // Interpreţi din Moldova : Lexicon encicl. : (1460-1960). – Ch., 1996. – P. 101-104.

Cebotari, Maria // Literatura şi arta Moldovei : Encicl. în 2 vol. – Ch., 1986. – Vol. 2.

Cebotari, Maria // Ţarălungă, E. Enciclopedia identităţii româneşti. – Bucureşti, 2011. – P. 167.

Dănilă, A. Maria Cebotari în amintiri, cronici şi imagini. – Ch. : S. n., 1999. – 239 p.

Арабаджиу, Р. Неоконченная симфония: Очерк жизни и творчества певицы Марии Чеботари. – К. : Lit. artistică, 1990.

Последняя блуждающая звезда // Чайковский Г. Знаменитые певцы Молдавии. – К., 1975. – P. 55-58.

Шишкан, К. Б. Чеботари Мария // Молдавско-русские взаимосвязи в искусстве в лицах и персоналиях : Библиогр. слов.-справ. в 2-х т. – К. : S. n., 2009. – Т. 1. – P. 334-336.

A consemnat A. Moldovanu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: