//
Compozitori, Personalități

Petre Teodorovici, compozitor şi interpret de muzică uşoară


Petre TeodoroviciS-a născut la 18 mai 1950, în or. Leova, în familia pro­fesorului de muzică Cristofor Teodorovici.

A absolvit Şcoala medie (muzicală) din localitate unde învaţă vioara (1968), apoi a studiat la Colegiu de muzică „Ştefan Neaga”, secţia teoria muzicii (şi fa­cultativ, compoziţia, cu Eugen Doga), şi la Facultatea de dirijat coral a Institutului de Arte „Gavriil Musices­cu din” Chişinău (1968-1973).

A fost angajat ca educator-metodist la Leova (1971-1972), apoi cadru didactic la Institutul Pedagogic A. Russo din Bălţi (1972-1973); regizor la Centrul tineretului „luri Gagarin” din Chişinău (1974-11975). Activează ca director artistic al ansambluril „Bucuria” al Filarmonicii Naţionale (1975-1982), „Cere­moş” (cu participarea surorilor Rotaru Aurica şi Lidia al Filarmonicii din Cernăuţi (1983-1984) şi „Ecou” a Centrului tineretului din Chişinău (1984-1989).

Încă din tinereţe s-a afirmat ca un luptător intran­sigent pentru cauza naţională, însă arma sa a fost cântecul. În 1994 a candidat la alegerile parlamen­tare pe listele Frontului Popular Creştin Democrat, iar din 1996 l-a susţinut pe candidatul forţelor de­mocratice Mircea Snegur. La greva studenţească din 1995 (pentru limba română şi istoria românilor) i-a susţinut pe protestatari cu un concert în Piaţa Marii Adunări Naţionale (împreună cu ansamblul său).

Pe parcursul anilor a lansat o serie de cântece devenite foarte curând şlagăre de o largă circulaţie. Marcate de harul melodic al autorului lor, Santa Maria Maggiore, Scrisul nostru, Veniţi acasă sunt si­nonime cu aspiraţiile noastre de libertate, iar piesa Melancolie (cu care numele său s-a învrednicit de notorietate), după ce a fost tradusă în mai multe limbi şi preluată de Orchestra lui Paul Mauriat, a cu­noscut cu adevărat o faimă internaţională.

A fost deschis colaborărilor, multe din cântecele sale fiind scrise pe versuri de Gr. Vieru, D. Matcovs­chi, S. Ghimpu, A. Ciocanu, I. Hadârcă şi interpretate de Gh. Ţopa, Nina Crulicovschi, Angela Ciumac, Ior Suruceanu, Anastasia Lazariuc, N. Cepraga, Sofia Ro­taru, Gabriel Dorobanţu (România), Filipp Kirkorov, Valeri Leontiev, Valentina Legkostupo­va (Rusia) şi mulţi alţi interpreţi renumiţi.

A ştiut să găsească melodia cea mai potrivită pentru a păstra profunzimea versurilor. Prin cânte­cele sale de estradă de o rară frumuseţe, melodii marcate de o profundă vibraţie lirică, P. Teodorovici a contribuit la formarea multor personalităţi ale muzicii uşoare – instrumentişti şi interpreţi vocali (Sofia Rotaru, Nina Crulicovschi, Anastasia Lazariuc, Angela Ciumac, Filipp Kirkorov), promovând astfel opera de edificare a culturii muzicale din Moldova.

Cântecele sale au tulburat inimile spectatorilor din numeroase ţări: au răsunat în cadrul festivalurilor muzicale din Slovacia, Finlanda, Cuba, Argentina, Rusia, România, interpretate fiind de renumiţi din diferite ţări.

Dintre cele mai frumoase cântece ale sale menționăm: Melancolie, Romantică, Ultima oră, Vara la Soroca, Amicii mei, Seniorita Graţia; Seară albastră, Basarabia, Vin din munţii Latiniei, Santa Maria Mag­giore, Veniţi acasă, Vă iubesc popor român, Daţi-le voie flăcăilor basarabeni peste Prut, De ce?, Trandafir, Adio, Veşnic dragostea, Clipă mirilor, lrena ş. a.

A scris muzică la filme şi spectacole: pentru comedia muzicală Liola, după piesa lui Lui­gi Pirandello.

Personal a interpretat doar câteva piese: Mă­-ntorc cu drag în satul meu, Santa Maria Maggiore şi Maria (pentru Maria i s-a acordat Marele Premiu al Festivalului de la Mamaia).

A fost conducătorul artistic al formaţiilor Bucuria, Ecou, Teo-Dor.

A înregistrat o mulţime de cântece care au de­venit şlagăre. A muncit până la istovire, până în rele clipe ale vieţii. În ultimele luni de viaţă a scris cu Gr. Vieru (care era atunci spitalizat) o serie de piese pe care le-a numit Cântece de spital.

Maestru emerit al Artei (1989), cavaler al ordinului ­Gloria Muncii (1996).

S-a stins din viaţă la 5 iulie 1997, la Chişinău, înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chişinău.

Sursă: Petre Teodorovici. În: Calendar Naţional 2005. Ch., 2004, p. 138-139.

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: