S-a născut la 18 mai 1950, în or. Leova, în familia profesorului de muzică Cristofor Teodorovici.
A absolvit Şcoala medie (muzicală) din localitate unde învaţă vioara (1968), apoi a studiat la Colegiu de muzică „Ştefan Neaga”, secţia teoria muzicii (şi facultativ, compoziţia, cu Eugen Doga), şi la Facultatea de dirijat coral a Institutului de Arte „Gavriil Musicescu din” Chişinău (1968-1973).
A fost angajat ca educator-metodist la Leova (1971-1972), apoi cadru didactic la Institutul Pedagogic A. Russo din Bălţi (1972-1973); regizor la Centrul tineretului „luri Gagarin” din Chişinău (1974-11975). Activează ca director artistic al ansambluril „Bucuria” al Filarmonicii Naţionale (1975-1982), „Ceremoş” (cu participarea surorilor Rotaru Aurica şi Lidia al Filarmonicii din Cernăuţi (1983-1984) şi „Ecou” a Centrului tineretului din Chişinău (1984-1989).
Încă din tinereţe s-a afirmat ca un luptător intransigent pentru cauza naţională, însă arma sa a fost cântecul. În 1994 a candidat la alegerile parlamentare pe listele Frontului Popular Creştin Democrat, iar din 1996 l-a susţinut pe candidatul forţelor democratice Mircea Snegur. La greva studenţească din 1995 (pentru limba română şi istoria românilor) i-a susţinut pe protestatari cu un concert în Piaţa Marii Adunări Naţionale (împreună cu ansamblul său).
Pe parcursul anilor a lansat o serie de cântece devenite foarte curând şlagăre de o largă circulaţie. Marcate de harul melodic al autorului lor, Santa Maria Maggiore, Scrisul nostru, Veniţi acasă sunt sinonime cu aspiraţiile noastre de libertate, iar piesa Melancolie (cu care numele său s-a învrednicit de notorietate), după ce a fost tradusă în mai multe limbi şi preluată de Orchestra lui Paul Mauriat, a cunoscut cu adevărat o faimă internaţională.
A fost deschis colaborărilor, multe din cântecele sale fiind scrise pe versuri de Gr. Vieru, D. Matcovschi, S. Ghimpu, A. Ciocanu, I. Hadârcă şi interpretate de Gh. Ţopa, Nina Crulicovschi, Angela Ciumac, Ior Suruceanu, Anastasia Lazariuc, N. Cepraga, Sofia Rotaru, Gabriel Dorobanţu (România), Filipp Kirkorov, Valeri Leontiev, Valentina Legkostupova (Rusia) şi mulţi alţi interpreţi renumiţi.
A ştiut să găsească melodia cea mai potrivită pentru a păstra profunzimea versurilor. Prin cântecele sale de estradă de o rară frumuseţe, melodii marcate de o profundă vibraţie lirică, P. Teodorovici a contribuit la formarea multor personalităţi ale muzicii uşoare – instrumentişti şi interpreţi vocali (Sofia Rotaru, Nina Crulicovschi, Anastasia Lazariuc, Angela Ciumac, Filipp Kirkorov), promovând astfel opera de edificare a culturii muzicale din Moldova.
Cântecele sale au tulburat inimile spectatorilor din numeroase ţări: au răsunat în cadrul festivalurilor muzicale din Slovacia, Finlanda, Cuba, Argentina, Rusia, România, interpretate fiind de renumiţi din diferite ţări.
Dintre cele mai frumoase cântece ale sale menționăm: Melancolie, Romantică, Ultima oră, Vara la Soroca, Amicii mei, Seniorita Graţia; Seară albastră, Basarabia, Vin din munţii Latiniei, Santa Maria Maggiore, Veniţi acasă, Vă iubesc popor român, Daţi-le voie flăcăilor basarabeni peste Prut, De ce?, Trandafir, Adio, Veşnic dragostea, Clipă mirilor, lrena ş. a.
A scris muzică la filme şi spectacole: pentru comedia muzicală Liola, după piesa lui Luigi Pirandello.
Personal a interpretat doar câteva piese: Mă-ntorc cu drag în satul meu, Santa Maria Maggiore şi Maria (pentru Maria i s-a acordat Marele Premiu al Festivalului de la Mamaia).
A fost conducătorul artistic al formaţiilor Bucuria, Ecou, Teo-Dor.
A înregistrat o mulţime de cântece care au devenit şlagăre. A muncit până la istovire, până în rele clipe ale vieţii. În ultimele luni de viaţă a scris cu Gr. Vieru (care era atunci spitalizat) o serie de piese pe care le-a numit Cântece de spital.
Maestru emerit al Artei (1989), cavaler al ordinului Gloria Muncii (1996).
S-a stins din viaţă la 5 iulie 1997, la Chişinău, înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chişinău.
Sursă: Petre Teodorovici. În: Calendar Naţional 2005. Ch., 2004, p. 138-139.
CHIŞINĂUL MUZICAL 