Fluier – instrument muzical popular de suflat

Fluier

Fluierul – unul din cele mai răspândite instrumente populare moldoveneşti care constă dintr-un tub mic de lemn cu câteva găuri. Anume cu acest tub se identifică în basmele populare moldoveneşti capacitatea magică a omului de a acţiona asupra forţelor ostile focul ce sa dezlănţit, de a îmblânzi animalele sălbatice, de a lupta cu răul spre triunful binelui. Fluierul are o mulţime de variante de diferite mărimi, cu don sau fără don cu un număr variat de găuri sau fără ele, cum e tilinca sau de dimensiuni mai mari cum e cavalul. O altă variantă a fluierului cândva larg răspândită era fluierul îngemănat compus din două tuburi paralele fixate unul de altul la care se putea cânta cu note duble. Fluierul rămâne un instrument melodic pe o singură voce care se foloseşte şi ca instrument solistic în cadrul orchestrei de muzică populară. În timpurile trecute  la fluier se practica cântatul pe două voci de tipul polifoniei burdonice, când interpretul îşi însoţea cântecul cu un sunet reţinut, care reprodus de gât, crea fondul pentru desfăşurarea melodiei.

Acustica tubului sonor. Cauza apariţiei vibraţiilor coloanei de aer din fluier e schimbarea mişcării şi formarea stratului de aer provocat de lovitura coloanei de aer de margine (limba fluierului) prin vibraţia anciei (la cimpoi, taragot, drâmbă şi baian). În consecinţă scurgerea iniţială, simplă, liniară a aerului se transformă în una turbinară şi în tubul instrumentului se formează nişte unde logitudinale, care produc efectul sonor de o anumită frecvenţă şi care depind de intensitatea aerului suflat. Undele amintite se răspândesc în toată lungimea coloanei de aer, iar ajungând la capătul ei se răsfrâng în direcţie opusă. În cazul primului grad de intensitate în tub i-au naştere vibraţii longitudionale cu snop la capetele ei şi cu un nod la mijloc,  formează două sferturi de undă care reproduc sunetul principal al instrumentului. Lungimea undei sunetului de bază al fluierului e aproximativ egală cu lungimea instrumentului înmulţită la doi. Legităţile acustice referitoare la fluier permit să reproducem la acest instrumet toate suntele armonioase începând cu cel de bază. Frecvenţa sunetului de bază poate fi exprimat prin următoarea formulă: F=C/2L, unde F este numărul de vibraţii pe secundă, C – viteza mişcării undelor sonore în mediul gazos şi L – lungimea tubului fluierului. La al doilea grad de intensitate a suflării frecvenţa vibraţiilor se dublează la capete şi la mijlocul tubului apar snopuri, iar pe intervalul primului şi a celui de-al treilea sfert din lungimea tubului – noduri. În aceste condiţii în tub se formează patru sferturi de undă şi frecvenţa sunetului va corespunde următoarei formule: F=C/2L. Cu ridicarea treptată  a intensităţii suflării aerului ajungem la a treia fază a procesului vibrator, care duce la o nouă mărire a frecvenţei şi la formarea a şase sferturi ce emit sunetului exprimat prin formula F=3 C/2L. După cum e ştiut, lungimea undei de aer întrece puţin lungimea tubului. Prin urmare, snopurile nu se formează exact la capătul lui, ci la un anumit interval, care se numeşte corecţia „K”. La instrumentele fără găuri digitale se deosebesc doua feluri de corecţii: corecţia la margine „K” şi corecţia la capăt „K”. Suma lor constituie corecţia „X” sau K/x= K/h+ K/k. Astfel pentru calcularea mărimelor undei se aplică următoarea formulă: X/2= L+ K/X, iar calcularea frecvenţei sunetului se efectuează după formula X= C/2 (L+ K/x). Practic suma corecţiilor este egală cu 1,66 „D” din diametrul interior al tubului. Pentru modificarea condiţilor acustice de formare a coloanei de aer fluerul este înzestrat cu găuri digitale, datorită cărora în timpul executării melodiei coloana de aer poate fi micşorată sau mărită după proporţile de frecvenţă ale gamei diatonice sau cromatice. Fluierul reprezintă în sine un tub cilindric cu un anumit număr de găuri digitale şi e de două feluri: cu dispozitiv de fluerat şi fără dispozitiv.

Dispozitivul de fluierat. Dispozitivul de fluerat e compus din dopul cilindric de lemn cu o lungime de 15-25 mm, trunchiat pe verticală şi montat în capătul de sus al tubului. Între partea trunchiată a dopului şi peretele tubului se formează un canal de suflare a aerului. La o distanţă egală cu lungimea dopului e tăiată o gaură dreptunghiulară, capătul ascuţit  al căreia serveşte pentru despicarea şuvoiului de aer suflat şi se numeşte dinte sau ancie. Lăţimea canalului de suflare şi a găurii de fluerat trebuie să fie egale. Se cere de asemeanea ca ele să fie construite astfel ca şuvoiul de aer, ce cade pe tăiş, să se împartă în două, făcînd să vibreze coloana de aer în corpul fluierului. În prezent se produc fluiere în şapte game: do, re, mi bemol, fa, sol la,  si bemol. Instrumentele în gamele do şi re se fac atît cu acordarea diatonică cît şi cu cea cromatică. Fluierul diatonic cu dispozitiv de fluerat are 6 găuri digitale, iar cel fără acest dispozitiv are 7 găuri. Fluierul cromatic e înzestrat cu 9, 10 găuri digitale, excepţie face doar instrumentul în gama re, care e cu 9 găuri. Fluierul cromatic în do major fără dispozitiv de fluierat, elaborat de P. Zaharia are 10 găuri digitale, dintre care 7 sunt destinate, iar 4 pentru reproducerea sunetelor cromatice. Unele instrumente, ca cele în gama do, re, mi bemol, sol şi la sunt de lungimi diferite, de la 236 pînă la 350 mm şi de la 398 pînă la 755 mm. În primul caz poartă denumirea de fluer, iar în cel de-al doilea – de caval. Fluierele şi cavalurile se fac din lemn uscat, ţinut nu mai puţin de 3, 4 ani. Cele mai bune sunt lemnul roşu şi cel negru, arţarul, fagul, părul, socul şi bambusul. În ultima vreme fluierele şi cavalurile se fabrică şi din mase plastice.

Fluierul în do major, diatonic cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită după datele lui O. Şlioncic. Lungimea totală e de 303 mm, înălţimea coloanei de aer de 288 mm, lungimea dispozitivului de fluierat e de 15 mm, diametrul exterior de 20 mm, cel interior de 14 mm, mărimea găurii de fluerat de 6X6mm, diametrul găurilor digitale de la 6 pînă la 9 mm

Fluierul în do major, diatonic, fără dispozitivul de fluierat. Caracteristica tehnică aparţine lui P. Zaharia. Lungimea totală e de 288 mm, lungimea coloanei de aer de 288 mm, diametrul exterior de 16 mm, cel interior de 11 mm, diametrul găurilor digitale de 9, 11 mm.

Fluierul în do major, cromatic, cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită de D. Dimenciuc. Lungimea totală e de 308 mm, înălţimea coloanei de aer de 288 mm, diametrul exterior de 18 mm, cel interior de 14 mm, mărimea găurii de fluerat 6×6 mm, diametrul găurilor digitale de la 4 pînă la 10 mm.

Fluierul în do major, cromatic, fără dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică aparţine lui P. Zaharia. Lungimea totală e de 295 mm, înălţimea coloanei de aer de 295 mm, diametrul exterior de 16 mm, cel interior de 11, 5 mm, diametrul găurilor digitale de la 4 pînă la 11 mm.

Cavalul în do major, diatonic, cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită de autor. Pentru a face mai comod cîntatul la caval, autorul a folosit doua supape. În scopul uşurării sfedelirii instrumentului e făcut din două părţi şi e înzestrat cu un mecanism de cuplare din alamă, care serveşte de asemenea şi la acordarea instrumentului. Lungimea totală e de 601 mm, înălţimea coloanei de aer de 486 mm, diametrul exterior de 25 mm, diametrul interior de 18 mm, mărimea găurii de fluerat de 7×7 mm, diametrul găurilor de 4, 8 mm.

Fluierul în re major, diatonic, cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică aparţine lui L.Iorga. Lungimea totală e de 269 mm, înălţimea coloanei de aer de 269 mm, înălţimea coloanei de aer de 254 mm, diametrul exterior de 20 mm, cel interior de 10 mm, dimensiunile găurii de fluierat de 6×6 mm, diametrul găurii digitale de 2,8 mm.

Fluierul în re major, diatonic, fără dispozitivul de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită de L.Iorga. Lungimea totală e de 260 mm, înălţimea coloanei de aer de 260 mm, diametrul exterior de 18 mm, cel interior de 13   mm, diametrul găurilor digitale de 8-10 mm.

Cavalul în re major, cromatic, cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită de autor. Lungimea totală e de 565 mm, înălţimea coloanei de aer de 540 mm, diametrul exterior de 25 mm, cel interior de 18 mm, dimensiunile găurilor de fluierat de 7×7 mm, diametrul găurilor de 8 mm.

Cavalul în re major, cromatic, fără dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită de P. Zaharia. Lungimea totală e de 540 mm, înălţimea coloanei de aer de 540 mm, diametrul exterior de 25 mm, cel interior de 18 mm, diametrul găurii de fluier de 8×8 mm.

Tilinca în mi bemol major. Caracteristica tehnică aparţine lui L. Iorga. Lungimea totală e de 513 mm, înălţimea coloanei de aer e de 513 mm, diametrul exterior de 18 mm, cel interior de 14 mm.

Cavalul în mi bimol major, diatonic cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită de L. Moşanu. Lungimea totală e de 506 mm, înălţimea coloanei de aer – de 488 mm, diametrul exterior 25 mm, cel interior–18 mm, dimensiunile găurilor de fluierat–7×7 mm, diametrul găurilor digitale–8 mm. Două găuri de jos nu sunt digitale, ci sunt sfredelite pentru acordarea instrumentelor.

Fluierul în fa major, diatonic, cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită de L.Iorga. Lungimea totală e de 226 mm, înălţimea coloanei de aer–211 mm, diametrul exterior–17 mm, cel interior 10 mm, diametrul dispozitivului de fluierat–6×6 mm, diametrul găurilor digitale de 6 mm.

Fluierul în sol major, diatonic cu dispozitiv de fluierat . Caracteristică tehnică de F. Olărescu. Lungimea totală e de 410 mm, înălţimea coloanei de aer – 393 mm, diametrul exterior – 24 mm, cel interior – 18 mm, diametrul dispozitivului  de fluierat–7×7 mm, diametrul găurilor digitale 8-10 mm.

Cavalul în sol major, diatonic, cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică de I. Vizitiu. Lungimea totală e de 398 mm, înălţimea coloanei de aer 383 mm, diametrul găurilor digitale 7 mm.

Fluierul în la major, diatonic fără dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică de P. Zaharia. Lungimea totală e de 350 mm, înălţimea coloanei de aer–350 mm, diametrul exterior–19 mm, cel interior–13,5–12 mm,diametrul găurilor digitale 8-10 mm. Întrucât fluierul de formă conică reprezintă în sine o apariţie intermediară între fluierul cilindric cu capătul deschis şi naiul cu tuburile astupate la un capăt, procesul acustic, care se petrece în fluierul conic are particularităţile sale. Dacă tonul de bază a fluierului cilindric corespunde cu doua jumătăţi de undă, iar a naiului cu un sfert de undă, apoi tonul de bază al fluierului conic e determinat de raportul dintre aceste două mărimi.

Fluierul în la major, diatonic, cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită de F. Olărescu. Lungimea totală e de 361 mm, înălţimea coloanei de aer–345 mm, diametrul exterior–22-18 mm, cel interior 14-11 mm, dimensiunile găurilor de fluierat-6×6 mm, diametrul găurilor digitale-8 –9 mm.

Cavalul în la minor cu dispozitiv de fluierat. Caracteristica tehnică e întocmită de L. Iorga. Lungimea totală e de 755 mm, înălţimea coloanei de aer–730 mm, diametrul exterior 25 mm, cel interior 18 mm, dimensiunile găurilor de fluerat 7×7 mm, diametrul găurilor digitale 8 mm. Această variantă de caval reproduce gama minoră cu nota tonică la din octava mică, avînd volumul de  cvintă curată cu semiton cromatic între treptele a IV-a şi a V-a. Prin suflare aceeiaşi gamă poate fi reprodusă cu o octavă mai sus.

Fluierul în si bemol major, diatonic cu dispozitiv de fluierat. Caracteristiva tehnică e întocmită de L. Iorga. Lungimea totală e de 355 mm, înălţimea coloanei de aer–340 mm, diametrul exterior–18 mm, cel interior 14 mm, dimensiunile găurilor de fluierat-6×6 mm, diametrul găurilor digitale-8 mm.

Fluierul îngemănat cu dispozitive de fluierat. Caracteristica aparţine autorului. Lungimea totală a ambelor cilindri e de 269 mm,înălţimea coloanei de aer 254 mm, diametrul exterior al ambelor cilindri–20 mm, cel interior 10 mm. Dimensiunile găurilor de fluierat 6-10 mm. Cilindrul din stînga are 6 găuri, cel din dreapta are primele 4 găuri de la tonul fundamental re.