Xilofonul – instrument muzical de percuție din lemn sau din metal. Provine din ital. silofono, fr. xylophone, engl. xilophone, rus. ksilofon. Instrument răspândit chiar la popoarele cu o civilizație slab dezvoltată, xilofonul se compune din bucăți de lemn sonor, cu sunet foarte distinct, de diferite dimensiuni în ordinea înălțimii sunetelor așezate pe două șuvițe de cauciuc sau cînepă. Sunetele obținute prin lovirea plăcilor de lemn cu ciocănele din lemn tare, acționat direct sau prin intermediul unei claviaturi, au timbrul sec, mușcător, pătrunzător, remarcându-se chiar în tumultul orchestrei.
Carillon-ul – instrument muzical care provine din limba italiană cariglione. În fanfară există un tip special, care datorită siluietei cadrului se numește liră. Carillon-ul este în fond un fel de xilifon în care lemnul este înlocuit prin lame de oțel de diferite dimensiuni, în care se lovește cu o baghetă de metal.