//
Personalități, Pianişti

Strahilevici Ghita, pianistă


11062014070Strahilevici Ghita (1915-2002) – pianistă, solistă şi acompaniatoare.

S-a născut la 13 iunie 1915 la Chişinău. S-a stins din viaţă la 20 decembrie 2002 la Chişinău.

Educaţia muzicală din copilărie a Ghitei i-a revenit unchiului său, Naum Vilic (viorist şi pedagog) care a avut grijă s-o aranjeze la o şcoală de muzică, să-i cumpere un pian, note. Tot el a îndreptat-o spre Conservatorul privat de la Chişinău, pe care l-a absolvit în paralel cu Liceul Principesa Dadiani, unde în 1934 şi-a luat bacalaureatul. A studiat apoi la Conservatorul Unirea din Chişinău (1934-1936)cu Antonina Stadniţki (pian) şi la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti (1936-1940) cu Florica Musicescu (pian), Mihail Andricu (muzică de cameră), Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu).

În anii 1940-1941 este solistă la Filarmonica din Chişinău, apoi solistă-pianistă în Ansamblul de cântece şi dansuri Doina al Filarmonicii din Chişinău (1941-1944); şefă a departamentului de muzică (1944-1948). Timp de 36 de ani a fost pianistă acompaniatoare şi maestru de concert la Radioteleviziunea din Chişinău (1944-1971). Primul concert l-a dat în public la vârsta de opt ani. Fiind elevă, apoi studentă, a participat la multe concerte din Chişinău. În anii de studenţie la Bucureşti s-a manifestat printr-o dimensiune impresionantă a talentului. Adeseori cânta la Radio Bucureşti, în saloanele de muzică, la diferite concerte, prezentate de studenţi. Pentru succese mari la învăţătură a fost scutită de taxa pentru studii, oferindu-i-se şi o bursă. Tot la Bucureşti şi-a încercat puterile în pedagogie, având  ca elevi pe copiii recomandaţi de profesoara ei, Florica Musicescu (fiica lui G. Musicescu), care a ajutat-o mult. Revenind la Chişinău (1940), are un debut extraordinar în acompaniamentul orchestrei  şi dirijarea lui S. Cerneţcki interpretând concertul lui Ceaikovski. Talentul ei a fost observat şi apreciat de oaspteţii-specialişti. Când a început războiul, se evacuează cu Ansamblul de dansuri şi cântece Doina.  Întorcându-se acasă, se aranjează la Radio, unde a rămas până în 1971. Ce 36 de ani lucraţi la radio au însemnat concerte de neuitat cu muzică de Moyart, Beethowen, Ravel, Chopin, Ceaikovski dar şi de compozitori autohtoni – Neaga, Stârcea, Zagorski, ş.a. Mănuind un repertoriu vast, a participat la multe serbări de literatură şi artă, acompaniînd cântăreţi de vază ca: Lidia Lipcovschi, Tamara Ciobanu, Maria Bieşu, T. Alioşina, R. Esina, E. Lica, B. Raisov, F. Kalinski. Cu ea au interpretat vioriştii: O. Dayn, G. Neaga, S. Propiscean; violonceliştii: I. Crâlov, O Studniţchi, I. Josanu. A acompaniat-o pe renumita vioristă din Ungaria Vera Gyermati. A fost prima pianistă la noi, în Moldova care a prezentat operele lui A. Stârcea, V. Poleacov, V. Zagorschi, Z. Tcaci, Gh. Neaga, ş.a. în varianta de clavir (transcripţie pentru pian).

Fenomenala-i memorie a făcut ca toată viaţa ei să fie un fel de salvator pentru cazurile cân vre-un solist rămânea din diferite motive fără acompaniator. A compus muzica pentru două spectacole la Teatrul Licurici. În ultimii ani de viaţă s-a produs în cadrul concertelor date la Biblioteca evreiască I. Mangher şi la Organizaţia Hesed-Yehuda în repertoriul ei apărând şi muzică evreiască; a participat la Saloanele muzicale ţinute în incinta Bibliotecii Naţionale.

A frapat auditoriul prin măiestrie interpretatitvă şi prin felul cum cite şi descifra lucrările compozitorilor. A interpretat cu rafinament concerte de Beethowen, Grieg, Lisyt, Ceaikovski, Şostakovici, ş.a. Un loc de frunte a acordat primelor audiţii de muzică autohtonă: concerte de D. Fedov, V. Rotaru, V. Poleacov, S. Lobel; sonete de G. Enescu, Ş. Neaga, N. Racov, S. Buzilă, I. Macovei; lucrări camerale de S. Buzilă, S. Lungul, V. Zagorschi, E. Doga, A. Stârcea, E. Coca.

A cântat sun bagheta lui Timofei Gurtovoi, O Dimitriadi, Gr. Şramko, E. Cosma, K. Eliasberg, A. Iansons, D. Fedov, V. Poleakov, A. Samoilă.

A înregistrat discuri la firma Melodia din Moscova şi la Radio Chişinău.

Artistă emerită din RSSM (1967); medalia Meritul civic (1995). Membră a Uniunii Muzicienilor din Moldova.

Sursă:

 Buzilă, Serafim. Strahilevici, Ghita // Buzilă, Serafim. Enciclopedia interpreţilor din Moldova. – Chişinău, 1999. – P. 409-410;

 

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: