//
Colecţii, Expoziţii virtuale

Expoziţie de carte „Mari cântăreţi de jazz şi blues”


Fondul Bibliotecii de Arte a fost îmbogăţit cu o colecţie specială inedită Mari cântăreţi de jazz şi blues.

Mari cântăreţi de jazz şi blues : [în vol.] / coord. Ilieş Câmpeanu ; trad. Marina Loghin. – Bucureşti : Litera, 2012.

Mari cântăreţi de jazz şi bluesColecţia cuprinde 13 cântăreţi de jazz şi 7 de blues. Fiecare volum cuprinde o prezentare a vieţii şi a activităţii discografice a fiecărui interpret, fotografii sugestive, citate dintre cele spuse de artist sau despre artist o listă a pieselor de pe CD, cu amănunte privind interpreţii şi data de apariţie a piesei. In plus, volumele dedicate cântăreţilor de blues cuprind o scurtă istorie a blues-ului împărţită pe cele 7 apariţii. În colecţia Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” sunt prezente primele 10 volume a acestei colecţiei.
Volumul care deschide seria marilor interpreţi de jazz şi blues este Louis Armstrong.

Vol. 1 : Louis Armstrong. – 39 p. + CD.

Louis ArmstrongAdnot.: În timpul vieţii, Louis Armstrong a devenit mult mai mult decât un cântăreţ venerat de jazz: el a fost cel mai influent muzician de jazz din lume. Celebru datorită stilului său plin de forţă atunci când cânta la trompetă, Armstrong a fost unul dintre primii mari artişti “crossover”, în acelaşi timp muzician şi animator, care cucerea publicul cu vocea lui răguşită, dar atrăgătoare. În anii 1950, când părea că popularitatea lui a atins apogeul, Armstrong a cutreierat lumea întreagă în calitate de Goodwill Ambassador, a fost adesea invitat de Departamentul de Stat, iar spectacolele lui aveau o audienţă uriaşă. Armstrong, care era poreclit Satchmo (diminutiv de la Satchelmouth, adică “gură de sac”) şi “Pops”, era iubit de milioane de oameni, iar spectacolele în care concerta oriunde în lume se desfăşurau în mod obişnuit cu casa închisă. Chiar şi astăzi, după mulţi ani de la moartea lui, Armstrong continuă să fie un personaj cu o popularitate excepţională, iar discurile lui înregistrează vânzări excelente.

Vol. 2 : Ella Fitzgerald. – 39 p. + CD.

Ella FitzgeraldAdnot.: Pe lume există doar câteva femei vocalist (solist) de jazz care pot fi recunoscute doar după prenume, însă  Ella – Ella Fitzgerald – este universal recunoscută drept cea mai bună din toate timpurile. Înzestrată cu o extensie vocală amplă, cu o intonație limpede, cu o dicție perfectă și cu un stilscat (improvizație vocală în care cuvintele sunt înlocuite de silabe disparate) admirabil, Ella Fitzgerald rămâne una dintre cele mai îndrăgite vocaliste de jazz dintotdeauna, apreciată  și elogiată pretutindeni de ceilalți muzicieni, de critici și de fani. Fitzgerald era ca un burete muzical care absorbea tot ce auzea și găsea modalitatea de a insera în prestațiile ei muzicale mult din ce asculta, de la înregistrările marelui Louis Armstrong  la scat-ul inițial al lui Leo Watson și al unor diverși instrumentiști, în mod special interpreți la trompetă. Nu ne miră deloc faptul că Ella Fitzgerald  a fost adesea definită drept “The First Lady of  Song” (“Prima Doamnă  a cântecului”).

Vol. 3 : B.B. King. – 39 p. + CD.

B.B. KingAdnot.: Adesea, B.B. King a fost supranumit “The King Of The Blues” (“Regele bluesului”). Cu toate acestea, din multe puncte de vedere abordarea și pasiunea lui pentru muzică au depășit limitele destul de înguste ale acestei definiții. Pe parcursul unei cariere de peste șaizeci de ani, el și-a perfecționat stilul personal de cântăreț de blues și de interpret  la chitară electrică, stil care a influențat din plin alți cântăreți, dar care  i-a și asigurat săli arhipline la concertele pe care le-a dat prin lume. Demonstrează și astăzi că are un comportament profesional deosebit în ceea ce privește interpretările “live” și cele din turnee, într-atât încât ajunge să susțină în fiecare în peste 250 de reprezentații. Este respectat și venerat de critici și de ascultători și a reușit să-și lărgească publicul fără să-și trădeze vreodată rădăcinile blues. B.B. King este în mod fundamental un chitarist autodidact. Influențele muzicii lui provin nu numai din blues (printre mentorii lui se numără T-Bone Walker și Sonny Boy Williamson II), ci și din jazz (chiar el îi citează pe Charlie Christian și pe Django Reinhardt printre cei care au contribuit în mai mare măsură la evoluția lui).

Vol. 4 : Miles Davis. – 39 p. + CD.

Miles DavisAdnot.: Miles Davis era un cântăreţ rafinat, cu un caracter complex. Deşi a câştigat mai multe sondaje în care a fost declarat cel mai bun cântăreţ la trompetă, Miles a fost omagiat mai ales pentru că s-a dovedit un compozitor şi un bandleader inovator. A reprezentat o forţă dominantă în mare parte din cariera lui şi a obţinut o combinaţie de succes comercial şi de consens al criticii care ar fi invidiată de marea majoritate a cântăreţilor de jazz. Abordarea lui muzicală era în continuă evoluţie, niciodată nu rămânea pe loc şi nici nu risca vreodată să cadă în sentimentalism nostalgic. Cum, în tinereţe, nu avea abilitatea de a interpreta la un volum susţinut ritmurile extrem de alerte ale stilului bop, a dezvoltat un sunet mai cald, mai liric, folosind la trompetă o surdină care s-a dovedit foarte uşor de recunoscut. Fiu al unui dentist  și al unei profesoare de  muzică, Miles s-a născut pe 26 mai 1926 în Alton, Illinois, SUA, și a crescut în orașul East St. Louis din același stat. Deși Davis a explicat în interviuri că avea acasă puține discuri de jazz (printre care și unul de 78 rpm al lui Duke Ellington, cu Jimmy Blanton și Art Tatum), el a demonstrat un interes precoce pentru muzică. La vârsta de doisprezece ani a început să ia lecții de trompetă și a făcut asemenea progrese încât cânta în baruri pe când încă nu terminase liceul. A fost influențat de  muzicienii din St. Louis (de cea  laltă parte a fluviului, în Missouri), prin tre care Clark Terry și Harold “Shorty” Baker (ambii au lucrat mai târziu cu Duke Ellington).

Vol. 5 : Glenn Miller. – 39 p. + CD.

Glenn MillerAdnot.: La zeci de ani după moartea sa neaşteptată şi prematură în timpul celui de al Doilea Război Mondial, Glenn Miller este considerat şi astăzi unul dintre principalele personaje-cult ale muzicii. Totuşi, criticii se mai întreabă şi acum cât jazz există efectiv în înregistrările sale.
Muzica lui era axată, în general , pe aranjamente concise şi stricte, care lăsau puţin spaţiu pentru improvizaţie. Mai mult, Miller folosea frecvent un clarinet acordat cu o octavă peste cele trei saxofoane tenor şi includea în repertoriu un amestec de părţi instrumentale şi de părţi vocale, precum şi un număr mare de melodii noi. Succesul lui Miller s-a datorat firii sale intuitive: a simplificat aranjamentele, ca muzica să fie mai atrăgătoare pentru dansatori, ghicind dorința publicului și dându-i exact ce își dorea. Drept rezultat a obținut multe transmisiuni la radio și un succes comercial uriaș, cu apariții live și cu vânzări record care au depășit cu mult cele mai optimiste așteptări ale lui. Cu toate că actorul Jimmy Stewart l-a înfățișat ca pe un bandleader jovial și imperturbabil în filmul The Glenn Miller Story, cântărețul avea faima unui personaj oarecum rigid, cu totul măcinat  de succesul grupului  său – cu orice preț.  S-a demonstrat însă a fi unul dintre cei mai abili oameni de afaceri care a condus vreodată o orchestră de jazz; el a urmat vechea axiomă din show business: “Dă publicului ce își dorește și va alerga spre tine”.

Vol. 6 : Nina Simone. – 39 p. + CD.

Nina SimoneAdnot.: Cu siguranță, autobiografia Ninei Simone, publicată în 1991 și intitulată “I Put a    Spell on You”, făcea aluzie la celebra melodie interpretată, printre alții, de   cântăreață, însă tot atât de sigur este că se referea în mod intenționat și la  caracterul ei charismatic și mistic, la acea imagine semireligioasă pe care a   cultivat-o și a proiectat-o aproape de la începuturile îndelungatei sale cariere. Simone a fost fără îndoială mândră de faptul că era “diferită”; nu numai fiindcă era o “persoană de culoare afro-americană” și, mai  ales, o “femeie de culoare afro-americană”, deși  la început părea că tocmai ea nu dădea mare importanță definiției
de “The High Priestess of Soul”, adică “mare preoteasă a muzicii soul”.
Pe parcursul existenței ei, Nina Simone a compus peste 500 de cântece și a înregistrat mai mult de 40 de discuri live și în studio. Multe dintre cele mai bune reprezentații nu au fost înregistrări oficiale,  ci concerte și apariții în emisiuni de radio și de televiziune. Deși nu întotdeauna sunt la nivel tehnic maxim, aceste piese sunt în orice caz pline de emoție și de sentiment și se dovedesc mărturii autentice și fascinante.
Cântecele și prestația ei vocală au influențat mulți cântăreți, printre care David Bowie, John Lennon, Aretha Franklin, Roberta Flack, Alicia Keys, Eric Burdon, Michael Bublé și Jeff Buckley.

Vol. 7 : John Coltrane. – 39 p. + CD.

John ColtraneAdnot.: John Coltrane a avut un impact demn de luat în seamă în lumea jazzului, care l-a făcut unul dintre starurile incontestabile ale jazului din a doua jumătate a secolului XX, deși cariera lui de lider cu normă întreagă a durat numai șapte ani. I-a trebuit ceva timp până și-a găsit o modalitate de exprimare personală, însă, când a reușit, Coltrane a devenit un gigant al saxofonului tenor și sopran. Ba mai mult, Coltrane ne-a lăsat o moștenire incredibilă în ce privește calitatea de compozitor și de aranjor, aducându-și contribuţia atât cu melodii cum sunt “Blue Train”, “Moment’s Notice”, “Gigant Steps”, “Naima”, “Impressions” și “Alabama” – dintre care multe au devenit standarde ale jazzului –, cât și cu numărul foarte mare de albume pe care le-a înregistrat.
În ultimii ani ai carierei sale, Coltrane a continuat să experimenteze. Făcea încercări cu saxofoane electronice, suprapunea instrumente peste înregistrări anterioare și chiar a înregistrat un album singur, cu soţia Alice. Stilul lui se evidenţia prin sunete sfâșietoare și “urlete” prelungite, prezente, de altfel, și în înregistrările lui anterioare, însă nu atât de frecvente sau de pronunţate. Făcea frecvent înregistrări, deși avea o sănătate fragilă, producând atât de multe încât muzica lui inedită a continuat să apară ani de zile după moartea sa.

Vol. 8 : Ray Charles. – 39 p. + CD.

Ray CharlesAdnot.: Ray Charles era cunoscut ca “The Genius” (Geniul), “The Right Reverend” (Reverendul cel Drept), “The High Priest Of Soul” (Marele Preot al soul-ului) sau, mai simplu şi universal, Brother Ray (Fratele Ray). Charles nu a fost doar unul dintre principalii arhitecţi ai fuziunii gospel/R&B care a devenit cunoscută sub numele de “soul music” în anii 1960, ci şi un jazzman, un artist crossover care a înregistrat succese şi în muzica country, iar pentru noile generaţii un model de om de afaceri în lumea muzicii bop şi o icoană pentru orgoliul nenumăratelor generaţii de afro-americani. Moştenirea muzicală lăsată de el este dintre cele mai vaste, variate şi complete comparativ cu a oricărui alt artist popular american, indiferent de genul muzical căruia i-ar aparţine.

Vol. 9 : Duke Ellington. – 39 p. + CD.

Duke EllingtonAdnot.: Duke Ellington, împreună cu Louis Armstrong, se află în vârful ierarhiei jazzului. Ellington, care era un pianist abil şi subapreciat pentru care orchestra ţinea loc de instrument, şi-a condus trupa jumătate de secol, evoluând în mod constant ca progresist şi prolific compozitor şi aranjor. Înregistrările lui au dăinuit în timp, iar multe din cele 1 500 de compoziţii create de Ellington au devenit piese clasice ale jazzului şi sunt populare şi astăzi, contribuind astfel la renumele lui nu numai de cel mai important compozitor de jazz, ci şi de cel mai mare compozitor american al secolului XX. Moștenirea pe care ne-a lăsat-o Duke Ellington este uriașă. Și astăzi multe dintre piesele lui sunt preferatele cântăreților de jazz, în timp ce, în ultimii treizeci și cinci de ani, înregistrările care  au apărut pe piață au fost îmbogățite cu melodii redescoperite (inclusiv concerte și multe sesiuni de repetiții). Nimeni nu îi va putea pune vreodată la îndoială statutul de cel mai important lider de trupă și compozitor din istoria jazzului.

Vol. 10 : Charlie Parker. – 39 p. + CD.

Charlie ParkerAdnot.: Charlie Parker a fost unul dintre cei mai influenţi muzicieni din istoria jazzului şi este considerat de mulţi drept cel mai mare saxofonist al tuturor timpurilor. De tânăr, Parker a dezvoltat un sound distinct, cu caracter personal, la saxofon contralto. Felul lui de a cânta cu un ritm înfocat încorpora reelaborări originale care constau în varierea acordurilor unor clasici binecunoscuţi, dar, când se ivea ocazia, era şi un interpret magistral de balade. Împreună cu Dizzy Gillespie, Bud Powell şi alţi câţiva, Parker a lucrat mai ales pentru crearea unui nou stil muzical care, ulterior, a fost cunoscut sub denumirea de bop. În primii ani de viaţă, bopul a trebuit să se dispenseze de beneficiile publicităţii reprezentate de înregistrări din cauza interzicerii înregistrărilor impuse de preşedintele Asociaţiei Muzicienilor, James C. Petrillo. Charlie Parker a fost sursă de inspiraţie pentru mulţi muzicieni; dintre  aceştia, cel mai mare discipol al său la saxofon contralto probabil este Phil Woods. Deşi a trăit o viaţă mult prea scurtă, aceasta a fost plină de înregistrări memorabile care au influenţat şi influenţează şi astăzi foarte mulţi muzicieni de jazz.
Nu mult după moartea lui Parker, au început să apară pe ziduri graffiti cu „Bird Lives!“. Luând în considerare ansamblul contribuţiei sale, la care se adaugă crearea multelor cântece clasice de jazz şi nenumărate înregistrări disponibile şi acum, la mai mult de jumătate de secol de la moartea lui, afirmaţia apare şi astăzi întru totul veridică…

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: