Surla – reprezintă un vechi instrument muzical de suflat de tipul oboiului înzestrat cu un dispozitiv înzestrat cu ancie, instrument care reproduce un sunet puternic, pătrunzător. Printr-un timbru oarecum strident se deosebeau surlel care se făceau cândva din gheare de vultur. Cuvântul e de origine onomatopeică fapt confirmat de răspândirea la mai multe popoare de provinienţă etnică, absolut diferită a unor denumiri asemănătoare de instrumente muzicale (surma în Ucraina, surna în FR şi Iran, surl în Turcia). Surla reprezintă un instrument muzical din lemn cu ancie şi e compus dintr-o ţeavă conică, ancie şi pâlnie cu o lungime totală de 454 mm. Diametrul interior al ţevii la început e de 8 mm, mărindu-se treptat până la 14 mm la locul unirii cu pâlnia, diametrul interior al căreia ajunge până la 60 mm. Ţava la început are diametrul exterior 14 mm lângă pâlnie 22 mm. Pereţii pîlniei se îngroaşă şi ajung la extremităţi până la 70 mm. La surlă se aplică o ancie la fel ca la oboi.
Surla are 6 găuri digitale cu diametrul de 8-9 mm, ce reproduc gama diatonică cu volumul de o octavă începând de la nota Sol din octava întâi. În afară de aceasta pe ţavă se mai află două găuri care servesc la ocordarea instrumentului. Aceeaşi funcţie o are şi gaura cu un diametru de 17 mm făcută în pîlnie. Prima mostră experimentală de surlă a fost făcută de către autor în colaborare cu T. Olărescu.
CHIŞINĂUL MUZICAL 