Vioara – instrument muzical

Vioară, instrument popular moldovenesc

Vioara e compusă din corp şi gât. Corpul viorii se fabrică din lemn de două specii: arţar pentru placa de rezonanţă de jos şi brad pentru partea de sus. Corpul e format din cutia de rezonanţă care are lung. de 360 mm, lăţ. circumferinţei de jos de 210 mm şi a celei de sus de 110 mm, pept cu linia crestăturii interioare de 126 mm, având lung. de 195 mm de la extremitatea plăcii de rezonanţă de sus până la linia crestăturii interioare, grosimea corpului de 58,5 mm; eclisa cu înălţimea de 30-31 mm şi grosimea de 1 mm; contraeclisa grosimea de1,2 mm; 2 volute de brad şi 4 colţuri. Înălţimea bolţii plăcii de rezonanţă de sus, compusă din două jumătăţi este egală cu 10 mm, a plăcii de jos cu 17,5 mm. Distanţa dintre găurile efelor e de 40 mm. Arcul se face deasemenea din brad. Lung. lui e de 270 mm, lăţ. de 5,4 mm, înălţimea de 13,5 mm iar la capăt e de 3,5 mm. La intervalul de 6 mmde-a lungul extremităţii interioare a plăcii de rezonanţă de sus e încrustat un os (grosimea de 1,4 mm, iar înălţimea de 2 mm). Suportul se face din arţar fără desen (înălţimea de 30-32 mm) şi se fixează între tăieturile efelor la intervalul de 325 mm de la plăguleţ, interval care exprimă lungimea coardei. Gâtul e compus din manetă cu lung. de 135 mm de la prăguleţ până la punctul fixării de corpul viorii, eclisa gâtului  are lung. de 270 mm, lăţ. la prăguleţ de 21-33 mm şi de 40 mm la capăt. Cel mai bun material pentru fabricarea eclisei gâtului precum şi a prăguleţului e lemnul negru. Capul având lung. de 100 mm se face din aceeaşi bucată de lemn cu manetă. După întinderea strunelor se determină locul amplasării popicului. Obţinem rezultate oprime atunci când montăm popicul la 8-10 mm după scăunaş în regiunea primei şi celei de-a doua coarde. Popicul se face din brad şi are înălţimea conform volumului interior al corpului şi grosimea de 5-5,5 mm. Pentru fixarea detaliilor instrumentului se recomandă cleiul de piele. Instrumentul se lustruieşte după metoda care e descrisă în compartimentul respectiv al acestei lucrări. La grundul uscat în primul stadiu al lustruirii se adugă sângele de dracon pentru obţinerea nuanţei necesare a culorii.