Cobza – instrument muzical

Cobza

Cobza – instrument de ciupit cu plector de tipul lăutei a cărui genealogie ilustrează particularităţile procesului de dezvoltare a instrumentelor muzicale când o singură noţiune ajunge să denumească prin extensiune instrumente adeseori diferite. În practica muzicală populară cobza are un loc important deoarece pe parcursul secolelor a fost unicul instrument de ciupit care se evidenţia print-un sunet nu prea puternic având o nuanţă catifelată din cauza folosirii penei de gâscă în calitate de plector. Însoţind melodia executată la vioară, fluer sau nai, cobza crea un fon pitoresc, compus din mişcări vioaie pe tonurile gamei de acorduri.Cobza e alcătuită din două componente: corpul şi gâtul.

Corpul este alcătuit din 5 doage, volută, contaeclisă, placa de rezonanţă, arc şi suport.

Doagele alcătuiesc fundul corpului şi se fac din fag ori arţar, având grosimea de 1-2 mm şi lungimea de 150 mm. Ele se încleie cu un capăt de extremitatea gâtului şi cealaltă de volută.

Voluta e o stingie dreptunghiulară din brad care are lung. De 70 mm, lăţ. De 50 mm şi grosimea de 15 mm. Contraeclisa îi atribuie corpului rigiditate şi măreşte suprafaţa plană pentru încleierea plăcii de rezonanţă. Ele se fac din placaj şi au grosimea de 4 mm, lung. 500 mm, lăţ. De 10 mm. Placa de rezonanţă are grosimea de 2,5 mm, lung. De 500 mm şi lăţ. De 300 mm se încleie din scândurele de brad cu tăietura radială. În ea sunt făcute 16 găuri de rezonanţă care ne amintesc de ornamentele covoarelor moldoveneşti. Găurile se fac în partea de sus a plăcii la capătul eclisei gâtului şi au o lung. De 20 mm şi lăţ. De 2,5 mm. Prin arc se înţeleg 3 stinghii dreptunghiulare din brad cu grosimea de 6 mm şi lăţ. De 15 mm, care se încleie de cuiburile contraeclisei. Ele contribuie la mărirea durabilităţii plăcii de rezonanţă şi la distribuirea uniformă a vibraţiilor coardelor pe această placă.

Suportul se încleie de placa de rezonanţă şi serveşte la fixarea coardelor. E fabricat din lemn de fag sau de arţar cu tăietura longitudinală având grosimea de 15 mm, lăţ. de 35 mm şi lung. De 100 mm. În partea de jos a suportului se sfredelesc  sub un unghi de 18°-19° nouă găuri. Acest unghi asigură gradul necesar de presiune a coardelor pe placa de rezonanţă.

Gâtul e compus din manetă, capul cu mecanismul de întindere a coardelor şi eclisa cu tonalităţi.

Maneta are lung. de 130 mm şi grosimea de 20 mm se fixează ermetic de corpul cobzei. Pe suprafaţa ei exterioară se încleie eclisa gâtului.

Eclisa se fabrică din lemn roşu sau negru şi reprezintă o placă dreptunghiulară, cu grosimea de 5 mm, lung. de 260 mm iar lung. la prăguleţ de 38 mm în locul fixării de corp – 47 mm iar la capăt 50 mm.Pe gât sun 12 tonalităţi cu ajutorul cărora putem obţine pe fiecare câte 12 sunete ale gamei cromatice. Plăcile de tonalitate se fac din sîrmă de alamă cu un diametru de 2,5 mm prin metoda netezirii. Ele dau jumătăţii din diametrul sârmei forma definitivă de tijă cu o crestătură pentru fiecare durabilă în tăietura făcută pe gâtul instrumentului. Adâncimea tăieturii nu trebuie să depăşească înălţimea tijei de tonalitate. Capul se fixează de capătul manetei sub un unghi de 50°-60°, pe ea e aplicat mecanismul de acordat. Cobza are 8 coarde care formează patru grupe a câte două coarde. Grupurile de coarde sunt amplasate în ordinea următoare:

I gr. – re din octava mică se dublează în octavă.

II gr. – la din octava mică se dublează în ocatvă.

III gr. – re din octava întâi se dublează în unison.

IV gr. – sol din octava întâi se dublează în unison şi în octavă.